Imposibilul este acel lucru pe care nu l-a facut nimeni, pana cand cineva a reusit sa il faca!

Exista si parti bune

2010-02-22T20:53:00.003+02:00

...pentru "calitatea" de a fi roman. Daca Bucurestiul, cel mai scump oras / bun centru universitar / "daruitor" de locuri de munca din tara, arata ca ultima ghena si e plin de aurolaci, colorati, gropi, si mocirla, ma bucur sa ma aflu printre romanii fericiti care au vazut si alte orase, frumoase, mult mai frumoase, din tara asta.

Primul loc pana acum e ocupat de Sibiu, unde am petrecut un weekend prelungit de Valentine's Day, cu iubitul. Un oras aranjat, civilizat, foarte bine organizat pe partea de turism si transport in comun, curat, cu o gara (desi foarte mica) care bate la fundulet aeroportul Baneasa, oameni primitori si ospitalieri, cazare ieftina cu un raport excelent calitate/pret si fara aurolaci.
Pentru inceput, as vrea sa recomand celor care vor ajunge acolo, locul in care am stat noi, si anume Pensiunea Eli Sibiu, de care am dat din intamplare pe net, si care a fost cea mai buna alegere.
Desi de departe de a fi Paris, de care nu te-ai putea plictisi o viata, Sibiul are farmecul de oras transilvanean foarte vechi, cu multe influente nemtesti, si o "magie" a caselor, pietelor si locurilor de petrecere a timpului liber (din care prefer plimbarile pe stradute si alei) care, cu siguranta, ma va face sa ma intorc.
Un loc care isi merita pe deplin statutul de Capitala Culturala Europeana, si care mi se pare cel mai frumos oras din tara.
Cateva poze:

Holul Pensiunii Eli

Piata Mare

Biserica Evanghelica

Podul Minciunilor

Dumbrava Sibiului

Amintiri din 2010

2010-02-21T19:55:00.004+02:00

Acum 2 ani, in 2008, ma grabeam sa imi fac planurile pentru 2009 din timp, si imi aduc aminte ca cel mai mare vis al meu din vremea aceea era sa ma intorc la Paris, lucru pe care l-am si facut, urmat de acela de a terina facultatea, ceea ce s-a si intamplat fara probleme vara trecuta. Treaba asta cu "facutul planurilor" nu s-a intamplat si in 2009 pentru anul in curs, si asta pentru ca am invatat sa traiesc fiecare moment atat de maxim, incat sa nu ma gandesc decat la frenezia clipei intens traite si la bucuriile pe care le am zi de zi.

Revelionul m-a surprins la Sinaia, alaturi de iubitul meu (viitorul sot) si de Didi & Maimu, si cu toate ca aveam timp sa imi pregatesc cele 3 dorinte pentru 2010, m-am trezit pe 1 ianuarie fara plan...
... dupa cum se poate vedea si in imaginea de mai sus.
Cum planul 1 pe 2010 (o noua plecare la Paris in vara) nu se pune, ca biletele de avion stau frumos pe raft inca din ziua in care mi-a venit ideea de a ma intoarce, de data asta, alaturi de logodnic... m-am hotarat si la cele singura dorinta pe care, in calitate de pestisor auriu, am datoria s-o implinesc anul asta.
Imi doresc sa ma intorc la scoala. Pentru cei care nu stiu, regret sa recunosc ca am ramas pe bara un an de zile. Am terminat facultatea, am porcait ASEul, am plecat cu un gust nasol din facultate (motivele le-am tot scris pe blog, e inutil sa revin asupra lor) si m-am demotivat (sau auto-demotivat). Cu toate ca vara trecuta, intrasem la un master la Universitate, eram mult prea innebunita dupa plecarea in Franta ca sa imi amintesc ca trebuie, totusi, sa imi confirm locul si, cand in cele din urma m-am hotarat sa fac asta, era deja prea tarziu. Initial, nu am fost deloc suparata pe treaba asta, luand experienta negativa ca pe un bun moment de a face o pauza si de a iesi din ritmul nebun de casa-munca-facultate-munca-casa, insa dupa cateva luni, imi lipseste o sesiune, imi lipsesc carti de sute de pagini pe care sa le deschid cu cateva zile inainte de examen si sa ma apuc de invatat. Asa ca imi doresc in vara sa ma intorc la scoala, mi-am si luat concediu in ziua admiterii si sper sa fie bine, avand in vedere ca de data asta chiar vreau sa imi dau interesul.
Da, nu mai am 3 dorinte, ci numai una, pentru ca am invatat in ultimele luni un lucru deosebit de important, si anume, ca in relatiile cu cei din jurul meu si in ceea ce priveste orice modalitate de relaxare (concediu, seri cu prietenii sau cu baby, intalniri cu vechi amici etc) nu trebuie sa imi fac planuri, totul vine de la sine.

Inapoi la treaba

2010-02-20T20:43:00.004+02:00

Ma uit la postarile de acum aproape un an in urma si vad ca aveam momente cand scriam chiar 3-4 articole pe zi, constant, si constat cu un pic de melancolie ca de 3-4 luni n-am mai creat nimic.
A fost o perioada lunga, timp in care am consolidat logodna cu baby, in care ne-am bucurat impreuna, ne-am plimbat si in care am reusit sa invatam cat de mult se poate iubi.
M-am intors!
Si am multe de povestit!

19 secunde...

2009-11-14T16:56:00.002+02:00

Cand eram in liceu, imi amintesc si acum, citeam enorm. Literatura romana, ce-i drept, majoritar din bibliografia de bac, dar din Eliade si Rebreanu am citit tot ce mi-a cazut in mana, si cred ca mult timp de acum inainte "Nunta in cer" va fi cartea mea preferata, pe care as recit-o oricand cu placere.
De ceva vreme incoace, de cand m-am hotarat ca am si eu un colt al meu, am inceput sa citesc literatura franceza, si nu Balzac sau Hugo (nu am inca bagajul suficient de cunostinte lingvistice sa fiu capabila sa inteleg tot, dar e in curs de dezvoltare), ci scriitori mai mult sau mai putin cunoscuti, majoritatea moderni.
Ieri am terminat o carte teribil de impresionanta, care am inteles ca se gaseste si in Romania, scrisa de Pierre Charras, intitulata "19 secunde". O recomand cu mare drag.
Gabriel si Sandrine, un cuplu de varsta mijlocie, casatoriti de peste 20 de ani, stabilesc sa aiba o intalnire mai putin obisnuita, menita sa puna capat unei relatii sau, dimpotriva, sa ofere o a doua sansa vietii impreuna, amenintata de rutina si uzura. O intalnire pe peronul RER-ului in statia Place de la Nation, o intalnire la care daca, ar veni amandoi, ar insemna o luare de la capat, un nou inceput. Dar, la capatul celor 19 secunde decisive, timpul cat rama "Zeus" a metroului parizian, ducand cu ea cateva existente contemporane basculand intre solitudinea urbana si setea de fericire - tanara adolescenta aflata in drum catre iubitul ei, profesor de franceza la Vincennes, sotia pictorului ratat si barbatul in bluzon galben, care face uitata in rama de metrou o sacosa -, se taraie pana sa se opreasca definitiv in lungul peronului, povestea de dragoste a celor doi protagonisti va avea un final pe cat de neasteptat, pe atat de brutal.

Coltul meu

2009-11-08T18:52:00.002+02:00

Paris sera toujours Paris, la plus belle ville du monde... Asta ascult acum, e o melodie de pe un CD doar cu muzica pariziana, imprumutat de la Institutul Francez. Ultimele saptamani, de dupa intoarcerea din Franta, mi-au dat niste stari de melancolie, de angoasa, de agitatie, de "nu-mi gasesc drumul".
Distanta dintre Bucuresti si Brasov ma omoara, deja o saptamana departe de el, si inca 2 de numarat (ah! blestemata asta de matematica!). Si uneori, oricat de mult m-as incuraja sa vad partea buna a unei relatii la distanta, si anume comunicarea foarte mare, maturizarea, educarea rabdarii si curajul de a merge mai departe, sunt momente in care imi vine sa plang, in care desi il vad si il aud, stiu ca nu e fizic langa mine sa ma linisteasca. Momente in care nu vreau sa inteleg ce vrea sa imi spune, momente in care se asterne tacerea la telefon si in care dorul de el explodeaza...
Traiesc de mai bine de 2 luni o iubire la distanta si nu mi-am imaginat niciodata cat de multa pasiune poate genera o astfel de relatie, cat de mult dor, si cata dorinta...
Azi m-am inchis in coltul meu. Nu e un colt propriu-zis, o zona din camera in care stau cand plang sau cand mi-e dor. E biroul meu, laptopul, cursurile on-line de excelenta in serviciul clienti, DVD-uri si CD-uri peste CD-uri, toate, de la A la Z in franceza. Imi face bine... Imi face bine sa ma desprind de trup si sa aud franceza in jurul meu, si chiar daca lucrurile astea nu ma mai fac fericita, ma vindeca... Dorul de Adrian devine mai usor, si pot taia inca o zi care ne desparte din calendar.
Nu ma treziti! In seara asta stau in coltul meu...

Clasa a 12-a A... Dupa 3 ani jumate'...

2009-11-08T16:03:00.006+02:00

Bucuresti, 7 noiembrie 2009, Orient Cafe din Valea Regilor... Dupa 3 ani si jumatate, fosta clasa a 12-a A, in formula partiala, a reusit sa se reuneasca. Cu multi dintre fostii colegi, m-am mai vazut intamplator pe holurile ASE-ului, dar am fost placut surprinsa sa revad oameni pe care nu i-am mai intalnit de cand am terminat cu bacul.
De maritat nu s-a maritat nimeni (inca) si nici copii n-avem, doar una din fostele colege (Simona) are deja planificata nunta pentru vara viitoare, si la scurt timp dupa ea, voi urma si eu. Colegele care fumau - majoritatea s-au lasat, in schimb s-au apucat altele... De schimbat radical, nu s-a schimbat nimeni, ca si cum anii nu ar fi trecut niciodata pe langa noi.
Am reluat legatura cu Popeasca, cu care plecam de la ultimele ore in fiecare saptamana si ne plimbam prin Plaza, si am fost placut surprinsa sa am subiecte de discutie cu foste colege cu care in liceu abia vorbeam. Per ansamblu, a fost un lucru extraordinar sa ne adunam, m-am simtit intr-o mare familie, si stau si ma gandesc ca in urma cu 4 ani eram toti in sacourile albastre, celebra uniforma a liceului. Mai jos cateva imagini...

Cu Adriana Cosma si Catalina Toma (Adriana e la jumatatea facultatii pentru ca e la medicina, iar Catalina cred ca a terminat jurnalismul)

De la stanga la dreapta: Flori, Georgiana, Ana, eu si Popeasca

Cu Popeasca, depanand amintiri

Eu, Popeasca si Adriana Cosma

Mimi, Mishu, Simona, Andreea si Miki

Apropo de Romanica noastra si de cei 1000 de ani

2009-11-06T11:14:00.006+02:00

.... cu care suntem in urma civilizatiilor occidentale (si va pot da aici exemplul Frantei, pe care am si vazut-o).

De fiecare data cand ma intalnesc cu logodnicul meu la Brasov, parca privesc cu ochi mai buni tara in care traim, si asta se datoreaza cu siguranta faptului ca Brasovul, la fel ca si Sibiul, Clujul, Sighisoara sau Targu Mures, e un oras in Ardeal, unde fie ca ne place, fie ca nu, mai sunt influente germane sau unguresti (s-o spunem pe aia dreapta, popoarele astea nu ne-au facut numai rau) si se vede o diferenta fata de restul tarii in ceea ce priveste gradul de civilizare, educatia, curatenia, siguranta cetateanului.

Din pacate, nu traiesc nici la Paris, si nici in unul din orasele pe care le-am enumerat mai sus, ci in cel mai murdar si trist oras din cate am vazut vreodata, celebra capitala a Romaniei. Cum in ultima vreme am mers mai rar cu metroul, in ideea de a mai schimba peisajul, nu mai sunt la curent cu evenimentele din subteran. Azi, totusi, am primit o stire legata de treaba asta, care a generat o reactie de genul "rasul-plansul", ca de definit clar nu am fost in stare sa o definesc.

Stirea se referea la faptul ca in ultima vreme, in Bucuresti au fost inregistrate tot mai multe plangeri din partea pasagerilor nemultumiti de comportamentul conductorilor irascibili de la metrou. Ne grabim sa catalogam un om care lucreaza in serviciul celorlalti, mai ales in domeniul public, ca fiind "irascibil" fara sa stam sa ne gandim cu cate mii de oameni relationeaza zilnic, sau de cat timp nu si-a luat salariul, sau cu cate situatii aflate sub limita penibilului se confrunta zilnic tocmai din partea celor care folosesc metroul si pe care ii vedem in fiecare zi cum se imbulzesc si calca peste orice si oricine numai sa ajunga sa ocupe loc. Ca asa e romanu', moare daca sta in picioare 2 statii.
Revenind la stire, o calatoare care mergea ieri cu metroul mentiona urmatoarele: "In statia Aviatorilor, cineva a fortat usa de acces, vrand sa intre dupa semnalul de inchidere a usilor. Conductorul a deschis microfonul si a spus nervos «Las-o in mortii ma-sii de usa!", povesteste Gabriela, o bucuresteanca de 31 de ani care a fost aseara martora unei situatii neplacute, in timpul calatoriei cu metroul.Pasagerii care se aflau la acea ora in metroul 1008 au ramas stupefiati. "Am ramas cu gura cascata cand l-am auzit! Nu este posibil sa te adresezi in felul asta unui tren plin cu sute de calatori de buna-credinta care si-au platit calatoria sperand sa circule in conditii civilizate", a declarat un alt pasager care a asistat la jignirile conductorului. La urmatoarea statie, soferul metroului deschide din nou microfonul la fel de nervos. "Stimati calatori, de ce nu lasati usile sa se inchida? V-ati tampit cu totii, ce aveti?!", a continuat acesta.

Eu nu critic scaparea aceasta irascibila. M-am saturat sa vad cum zi de zi, indiferent la ce statie, calatorii, ca-s muncitori, someri sau corporatisti, sar ca animalele pe usa de langa scara (restul ramanand mai libere, evident) sa ocupe loc pe scaun, dau din coate, se imbulzesc, iar semnalul sonor de inchidere a usilor e chiar inexistent. Si nu vad de ce ne-am simti stupefiati de un asemenea gest, cand noi suntem vinovati de asta.

In Franta nu am vazut nici macar un om care sa se imbulzeasca la usa de la metrou, nici macar un om care sa alerge dupa tren, si toata lumea era fie in tren, fie astepta sosirea urmatorului in momentul in care se auzea semnalul de inchidere al usilor.

Asa ca in loc sa il criticam pe cel care s-a adresat pe un ton mai neortodox ciobanului care voia sa rupa usa metroului, ar fi mai bine sa ne asumam conditia nefericita ca traim cu 1000 de ani in urma celorlalte tari din UE, ca de schimbat...viitorul suna gri.

2005 - 2006 ...A time to remember...

2009-11-06T08:35:00.003+02:00

Cred ca in viata fiecaruia dintre noi exista un moment remarcabil, o perioada mai lunga sau mai scurta de care iti amintesti de multe ori cu drag, cu dor, cu regretul sau bucuria ca a existat la un moment dat.

Pentru mine, aceasta perioada se refera la ultimul an de liceu, intre septembrie 2005 si iunie 2006. Mi-am amintit acum mai mult ca oricand de ea pentru ca, dupa atata timp, fosta clasa a 12-a A a hotarat sa se reuneasca maine (in formula partiala, e de inteles, sunt cativa dintre noi care sunt prin alte tari acum, pe la studii). Clasa a 12-a, mai intai plecarea la Paris, apoi triumful de la Suceava, atestatele, banchetul de la mare, filmuletul de sfarsit, poze, multe poze, bacul...

Clasa a 12-a A... Vremuri dragi, si tot le compar cu mizeriile de oameni pe care i-am intalnit in facultate, ale caror nume nici nu le mai stiu, si care nici nu ma mai intereseaza...

Tribut si noua (sper sa nu omit nici un coleg...)

Anghel Mihaela, Calea Andreea, Chioreanu Corina, Cosma Adriana, Deleanu Alin, Dumitru Mihaela, Gheorghita Roxana, Grigoroiu Felicia, Ivan Florin, Luca Alexandrina, Lungu Corina, Matei Florentina, Mitrica Andreea, Nita Nicolae, Oancea Andra & Teodora, Paun Livia, Popa Oana, Popescu Roxana, Ralea Simona, Runcan Liviu, Sima Andrada, Stefanescu Ana, Ticu Georgiana, Titilina Valentin, Toma Catalina si subsemnata.

Mi-e dor...

2009-11-05T16:16:00.002+02:00

Viata mea, inconjurata de oameni, colegi, clienti, trecatori, oameni simpli, prieteni... Tramvaiul 5, Aeroportul Baneasa, Mallul, camera din mansarda.

Mi-e dor de cafeaua nemteasca sorbita pe furis in semi-intunericul camerei noastre, de o parte din Zarnestiul vazut de la etajul 2 inainte sa se trezeasca la viata sau de atipitul in bratele lui la 8 dimineata, dupa un somn intrerupt. Mi-e dor sa ma urc in rapidul de 15,30 care pleaca intotdeauna de la linia 7 si sa privesc 3 ore in gol cu castile in urechi, ascultand de fiecare data aceleasi melodii, sa ma enervez cand vad cum oameni care coboara la Ploiesti isi scot din geanta fel de fel de mancaruri urat mirositoare si nu se jeneaza daca ii deranjeaza pe ceilalti...Mi-e dor sa cobor in gara din Brasov, la linia 3 (intotdeauna, linia 3) si sa ma uit in jur, sa il zaresc si sa ma pierd in bratele lui, sa ii spun ca il iubesc si ca mi-a lipsit enorm tot timpul cat nu a fost langa mine.

Mi-e dor sa stau la masa cu parintii lui si cu Tesoro, care are o ceasca bestiala din care isi bea cafeaua, si mi-e dor de mini-excursiile pana la Brasov cu autobuzul in care adorm mai mereu din cauza oboselii. Mi-e dor de intoarcerea la Zarnesti cu trenul in care se aude muzica si de frigul care imi face mainile sa inghete. Mi-e dor sa asteptam sa se faca seara si sa ne pierdem unul in bratele celuilalt, sa adorm ascultand muzica si sa ma trezesc la primul lui tresarit.

Doua saptamani si o zi, se pare ca sunt condamnata sa tot numar, ca pedeapsa ca nu mi-a placut niciodata matematica. Si cu toate astea, imi amintesc vorba francezului "une relation a distance, ca marche"... Si asta imi da puterea sa trec peste fiecare zi si sa fiu din secunda in secunda tot mai aproape de el.

Nu mai mi-e dor de Paris cu atata frenezie si nici de micile istorii pe care le-am lasat acolo, am incetat sa sper ca va veni o zi in care o voi lua de la capat acolo si am inceput sa ma gandesc si la alte destinatii de concedii, concedii pe care le vom face doar impreuna...

Setea

2009-11-04T21:16:00.002+02:00

E cat se poate de adevarat ca veghez la poarta inimii tale, fie ca e zi, sau ca e noapte. Chiar si atunci cand nu vrei sa ma asculti, chiar si atunci cand te indoiesti ca as putea fi eu, si, cu toate astea... sunt aceeasi Raluca Ungureanu, asteptand un mic semn, ca stii ca sunt langa tine.
As vrea sa stii ca, de fiecare data cand ma vei chema, voi fi acolo langa tine in mai putin de cateva secunde. Ma intorc de fiecare data la tine cu dorinta nebuna de noi, cu acea pasiune care depaseste toate granitele pe care mi le-am imaginat pana sa fim impreuna. Si de fiecare data cand ma chemi, voi veni sa iti luminez singuratatea intunecata.
Stiu tot ce trebuie sa stiu despre tine, ca si cum te-as cunoaste din copilarie, ca si cum am fi crescut impreuna, si orice lucru care te afecteaza e important pentru mine. Iti cunosc pacatele, grijile, si dorintele, si incerc sa le fac una si aceeasi cu ale mele. Imi vine sa urlu, e un dor nebun care ma apasa, am inelul pe deget si mi-e teribil de greu ca nu esti aici.
Te iubesc.

Tribut noua

2009-11-04T20:40:00.001+02:00

Imposibil sau nu...

2009-11-04T19:59:00.002+02:00

Mergem inainte.
Nu mi-am imaginat pana acum ca, printre multele mele povesti (si as fi o mincinoasa sa nu spun ca imi plac povestile, triste sau vesele, atat timp cat le traiesc eu si imi condimenteaza existenta), va veni un moment in care voi fi pusa in situatia de a trai o iubire la distanta.
Cand m-am hotarat acum 2 luni, sa plec la Brasov, pentru a intalni un om pe care l-am cunoscut la telefon, in ultimul loc din lume in care ma asteptam sa il cunosc, nu mi-am pus nici problema ca ce nebuna sunt, nici ca exista marea probabilitate ca ochii care nu se vad sa se uite la un moment dat.
Au trecut 2 luni peste noi, 2 luni in care dimineata de dimineata si seara de seara ne-am trezit si am adormit auzindu-ne vocile, 2 luni in care toate intalnirile noastre au fost "pe fuga", umbrite de certuri banale, cauzate de departare, de amintiri din trecut, de ceilalti... 2 luni in care am invatat, in ciuda tuturor obstacolelor sa ne iubim.
Cautam un citat care sa descrie iubirea noastra la distanta, si majoritatea erau destul de negative, multe povesti pe care le-am citit inclinau balanta inspre imposibilitatea unei astfel de relatii.
Cu toate astea, in multitudinea lor, am gasit un fel de motto, care da foarte bine pe langa "imposibilul este acel lucru pe care nu l-a facut nimeni pana cand cineva a reusit sa il faca". Este vorba aici despre "Distanta are asupra dragostei acelasi efect pe care il are vantul asupra focului: daca focul e mic - il stinge; daca e mare - il inteteste.". Si asta e povestea pe care eu si logodnicul meu o traim oficial de 2 luni, o poveste care pe zi ce trece se face tot mai frumoasa, si care ne apropie tot mai mult, in pofida celor 167 de km (numerotati, scrie asta pe biletul de tren dintre Bucuresti si Brasov).
Nimic nu se compara cu euforia data de primii pasi pe care ii fac de fiecare data la coborarea in statia Brasov, nimic nu se compara cu imbratisarile dupa 2-3 saptamani de absenta, si nimic nu se compara cu viitorul nostru impreuna.
Astazi implinim oficial 2 luni... si as vrea sa ii spun iubitului meu (logodnicului si viitorului sot, e acelasi lucru) ca il iubesc mai mult decat ieri si mult mai putin decat maine.
Si chiar daca azi, aniversam o iubire ca-n filme, din fata monitorului, si ne spunem "te iubesc" de la tastatura, stiu ca intre noi mai e doar un pas... Pe care il vom face impreuna. Te iubesc!

Regasire

2009-10-29T22:47:00.003+02:00

In weekendul asta, plec la Brasov. Intoarcerea din Franta, nostalgia vremurilor traite acolo acum o luna, intalniri cu lucruri si oameni din trecut, care mi-au marcat adolescenta, m-au bulversat si ne-am pierdut. Am uitat cum e sa ne iubim.
Maine merg sa ne regasim, sa incercam sa salvam o iubire care a inceput fenomenal. O iubire care m-a schimbat. Si chiar daca biletul spre Paris sta frumos langa laptop, ma intorc acum la Brasov, la logodnicul meu...
In 4 septembrie plecam in tocuri si cu ditamai trollerul dupa mine. Maine ma intorc cu un rucsac si cu un dor nebun sa ne regasim.

M-am intors in Romania... // Je suis revenue en Roumanie...

2009-10-27T21:50:00.004+02:00

... si o data cu asta, ca tot s-a trecut la ora de iarna, am dat ceasul cu 1000 de ani in urma. Doar ca acum presiunea psihologica e mai mare decat acum 4 ani. Stau mai aproape de aeroport si vad oameni cum se urca in avioane, plecand spre locuri mai calde, si ma apuca o nostalgie extraordinara fata de acele locuri sfinte in care calcam acum aproape o luna, si imi amintesc teribil de mult de tot paradisul de concediu. De libertatea pe care mi-o dadeam, de lucrurile pe care le faceam si nu le fac aici, de lejeritatea cu care oamenii calatoresc in oras, de felul in care dorm pe iarba si asculta muzica fara sa se holbeze nimeni la ei, mi-e dor de prietenii mei de acolo si mi-e dor sa vorbesc in franceza si ei sa imi corecteze mereu greselile...Mi-e dor de Franta de mor. Am promis, cand am plecat, ca o sa incep sa scriu pe blog si in franceza, pentru ca le e destul de greu sa inteleaga romana. Dorinta de a povesti si de a posta imagini a fost atat de mare, incat nu am mai avut rabdare, dar de astazi incepand sper sa ma tin de promisiune, chiar daca voi scrie mai putin.
Sunt bine, dragii mei, maine imi iau biletul de reintoarcere pentru februarie, m-am obisnuit deja sa numar ani, luni si sper ca pe masura ce trece timpul, sa devina zile, ore, si sa nu fiu nevoita sa fixez ceasul in urma cu 1000 de ani de prea multe ori. Ma intorc in 28 februarie, dragii mei...Ma intorc acasa...

...Et, dans le même temps, sous le fait que nous avons modifié l'horloge, car il est temps d'hiver dès maintenant, j'ai fixé ma montre avec 1000 ans de retard. Maintenant, la pression psychologique est plus forte que dans le moment quand jțai visite Paris pour la premiere fois. J'habite plus près de l'aéroport alors et je vois les personnes qui prennent les avions et voyagent aux espaces plus chaudes, et je ressens une nostalgie extraordinaire relatives aux les lieux sacrés que j'ai visité près d'un mois plus tôt. Je me souviens toujours de mes vacances, de la liberté que j'avais là, la façon relaxante dont les personnes se rendaient dans la ville, la façon dont ils ont dormait sur l'herbe, sans personne pour les regarder. Je me souviens toujours de mes amis là-bas et j'ai une envie terrible de parler en français et d'être corrigee quand ma prononciation est mauvaise. J'ai un envie extraordinaire d'aller en France. J'ai promis à mes amis, avant mon départ, pour écrire ici en français afin qu'ils puissent comprendre. Ma volonté de dire à propos de ce que j'ai vu en France a été très grande, et je n'ai pas eu patiente suffisante pour écrire en français. A partir d'aujourd'hui, j'espère que je pourrai tenir ma promesse, même si cela signifie ecrire moins.
Je suis bien, mes chers, demain je vais acheter mon billet de retour, j'arriverai à Paris en février. J'ai appris à compter les années et les mois et j'espère que, dans le temps, je pourrai compter seulement les jours et les heures, et je ne veux plus jamais être forcée à nouveau pour changer l'heure de ses 1000 ans en arrière, et ne jamais revenir ici. Je reviens le 28 février, je reviens chez moi, à Paris.

Ziua 7 - Notre Dame si Cartierul Latin

2009-10-24T21:23:00.005+03:00

... au fost ultimii mari monstri sacri pe care i-am vizitat in toamna acestui an. Cand am fost in 2005 la Paris, singura poza pe care o aveam cu catedrala era una facuta de pe geamul autobuzului 27, in mers. Mi se parea atunci, ca si acum, ceva extraordinar, si iar revin la ideea ca pe vremea cand parizienii puneau piatra cu piatra, carand cu roaba, si faceau adevarate minuni arhitectonice, la noi era cnezatu'lu' Gelu, sau Menumorut...Deci nu...
Impresionant, plus ca atmosfera era de toamna, dimineata a si plouat putin, suficient cat sa plang si eu cu vremea de afara si sa ma intorc acasa dupa doua zile. Imi pare rau ca nu am apucat sa postez zi de zi, de la fata locului, sunt sigura ca as fi vorbit cu mult mai mult drag si entuziasm decat acum, cand desi nu a trecut mult timp, totusi regretul ca am revenit in Romania e mult prea mare...

In fata Catedralei Notre-Dame

Fantana Saint-Michel, care deschide drumul catre Cartierul Latin

Un "play with the camera" pe malul Senei

Notre Dame

Asteptand cu nerabdare reintoarcerea

Sena

Pe terasa unei cafenele din care, in urma cu acei celebri 4 ani, admiram catedrala noaptea

Panteonul

Gradinile Luxembourgului

Cu postarea aceasta, am pus punct relatarilor punctuale despre Franta si despre Paris, despre dragostea neconditionata si oarecum inexplicabila pe care o am fata de aceste locuri, care mi-au marcat adolescenta, trecerea spre maturitate, si tot ce inseamna prezent. Am revenit in Romania cu lacrimi in ochi, cu toate ca drumul pana acolo e mult mai simplu decat pare. Am revenit plangand, lasand in urma amintiri pe care nimeni si nimic nu le poate sterge, amintiri sfinte, dorinte nebune de a ma intoarce cu orice risc...
Cand vorbesc de relatari punctuale, ma refer la ordinea cronologica a acestor cateva zile de toamna petrecute acolo, pentru ca, in mod sigur, imi voi aminti si voi vorbi mereu despre cat de mult am sentimentul ca toate imi apartin si se integreaza cu felul meu de a fi si cu ceea ce mi-ar placea sa fac si sa traiesc toata viata.
Au fost 3 saptamani in octombrie 2005, si putin peste 7 zile in octombrie 2009... Cu mare drag, vreau sa va spun tuturor cititorilor mei ca IMPOSIBILUL ESTE ACEL LUCRU PE CARE NU L-A FACUT NIMENI PANA CAND CINEVA A REUSIT SA IL FACA. Credeti in voi si luptati pentru visele voastre. Nimic nu e imposibil atat timp cat dorinta pentru acel ceva iti guverneaza principiile si desi multe din dorinte si din visele pe care le avem par foarte greu de realizat, pentru ca mereu ne lovim de obstacole de diferite feluri, toate astea trebuie sa ne intareasca. Iar cand reusesti sa iti materializezi visul, satisfactia e cu atat mai mare pentru ca stii cat de mult ai muncit.
Inainte de plecarea din Franta, mi-am jurat ca voi reveni si in 2010 si o voi face chiar la sfarsit de februarie. In concediu, deocamdata. La intoarcerea in Romania, mi-am jurat ca nu vreau sa ma apuce varsta de 25 de ani aici. Imposibilul e nimic...Nu exista imposibil...

Ziua 6 - Luvru, Hotel de Ville, Centrul Pompidou

2009-10-24T21:22:00.005+03:00

Si iata, dragii mei, ca a venit si ziua de duminica, 4 octombrie, si cea mai mare parte a sejurului nostru deja trecuse. Imi amintesc si acum ca paraseam Romania in zorii diminetii de 29 septembrie cu dor si lacrimi in ochi, gandindu-ma ca Franta nu va mai fi la fel de speciala ca in urma cu 4 ani. Cat puteam sa ma insel...
Revenind la lucruri frumoase, in ziua cu numarul 6 am mers la Luvru. Fiind prima duminica din luna, si cum intrarea era gratuita pentru toata lumea, am remarcat foarte multa aglomeratie, aglomeratie care isi atingea apogeul in incaperea unde era postata Mona Lisa dupa n-spe mii de geamuri de sticla. Ca sa reusesti sa faci cat de cat o poza celebrului tablou, trebuia sa te ridici pe varfuri si sa te strecori printre zecile de turisti. Din pacate, in timpul vizitei, m-a apucat o stare de rau si a trebuit sa ma intorc la hotel, astfel ca nici anul asta, cum de altfel s-a intamplat si in 2005, nu am apucat sa vad mai nimic din Luvru. De regretat, nu regret, pentru ca nu am cunostinte legate de istoria artelor, plus ca decat sa devin agasata de aglomeratie (iar Luvrul este cel mai aglomerat spatiu inchis din Paris), prefer sa vad un lucru de pe exterior sau din poze. Mai jos, cateva imagini:

Dupa un moment de odihna, m-am intalnit cu copiloatele in oras, la o cafea de langa Theatre du Palais Royale, de unde am plecat cu Diana sa vedem Primaria Parisului (Hotel de Ville) si Muzeul National de Arta Moderna Georges Pompidou, in care exista si o colectie cu machete ale operelor lui Brancusi de la Targu Jiu si nu numai.

Hotel de Ville - impresionant, cu o piata mare inaintea sa, fiind, ca majoritatea cladirilor pariziene importante, un loc care relaxeaza privirea. Si spiritul. Multe ornamente si decoratii complicate, lucru care m-a facut sa compar iar imaginile pe care le vedeam cu cnezatele si voievodatele de la noi, si cum Romania nu e cu 100 de ani in urma, ci cu 1000 :(...

O surpriza cu adevarat placuta a fost descoperirea Muzeului National de Arta Moderna - Centrul Georges Pompidou, despre a carui existenta nu aveam habar in 2005, dar care mi-a placut maxim in 2009. Pe scurt, din perspectiva necunoscatorului, muzeul asta e foarte tare! Nu gazduieste nici capodopere renascentiste, nici cine stie ce sculpturi complicate, ci niste opere de arta teribil de "ciudate". Un tablou cu un punct intr-un cerc, un altul care ilustreaza mai mult decat explicit o penetrare, un fel de sculptura de spini care, artistic vorbind, serveste la auto-pedepsire, precum si fel de fel de mulaje ale partilor corpului uman - asta este Georges Pompidou. Cat despre arhitectua cladirii, total inedita!

Visand la reintoarcere...

2009-10-24T20:40:00.001+03:00

Ziua 5 - partea a doua - excursie la Saint Denis

2009-10-24T20:02:00.005+03:00

Una dintre consecintele norocului de a avea prieteni care stau de ani buni in Paris e ca te pot ajuta sa iti schimbi planurile si sa mai vezi si altceva, ceva la care nu m-as fi gandit niciodata, si despre care nici nu stiam ca exista. Si ceva deosebit de impresionant. In dupa amiaza zilei de sambata, 3 octombrie, am iesit putin din oras si ne-am dus la Saint Denis.
Saint-Denis este un orasel in nordul Parisului, cam la 10 km distanta de centrul capitalei, care adaposteste pe langa o universitate celebra, si Stadionul Stade de France, precum si Bazilica Saint Denis, pe care am vizitat-o. Ce e atat de important la aceasta biserica? Aici sunt mormintele majoritatii regilor Frantei, inclusiv a lui Ludovic - regele Soare si al sotiei sale celebre, Maria Antoaneta. Bazilica, realizata in stil gotic, a fost construita in secolul XIII, finalizata chiar de arhitectul care a realizat catedrala Notre Dame (dovada ca sunt multe similitudini intre cele doua) si este printre primele edificii religioase create in scopul apropierii omului de divinitate.
O cladire impunatoare, care ascunde istorie, si un orasel cu stradute tipic frantuzesti si cu multe manifestari de sarbatoare.

Paris - ziua 5 - primele 2 opriri

2009-10-24T19:17:00.006+03:00

Primele opriri ale zilei cu numarul 5 au fost dedicate vizitarii cartierelor mai putin bine famate din oras - Pigalle si Montmartre. Zona Pigalle-Blanche e plina de sex-shop-uri, cabarete, si, evident Moulin Rouge si nu ai ce cauta acolo fara bodyguard :)). Incepand cu Sexodromul (primul sex-shop in care am intrat si vazut toate dimensiunile de ****, unele chiar si cu mai multe capete, asa ca de balaur :)) ), continuand cu restul magazinelor de acelasi tip care imanzesc o strada lunga de cateva sute de metri, si incheind cu celebrul Moulin Rouge, intregul cartier debordeaza de sexualitate si chestii high. Ne-am facut pe fuga cateva poze, (nu de alta, dar ne era cam frica) si am plecat mai departe. Deci...

In fata celui mai mare magazin cu produse .... istorice :)) din Paris

Moulin Rouge

Because I got high...

Part II :D

Foarte aproape de zona cu Moulin Rouge (Pigalle), se afla cartierul cu cele mai multe bazaruri cu suveniruri din cate am vazut in tot orasul: Montmartre - statia de metrou Anvers. De aici ne-am luat majoritatea cadourilor pentru cei de acasa, sunt cele mai ieftine si mai multe din Paris, si recomand tuturor care veti ajunge pe acolo sa nu vi le luati din alta parte, ci de aici. Cartierul este dominat de bazilica Sacre-Coeur, una din preferatele mele, aflata pe un deal, de unde privelistea Parisului te lasa iar fara cuvinte. Un aspect mai "colorat" a tot ce inseamna Sacre Coeur este multitudinea de negri care te agaseaza sa iti faca bratari, sa iti vanda tot felul de breloace, dar daca nu ii bagi in seama si te feresti cu maxima atentie, e OK. In rest, o zona foarte faina, animata de fel de fel de personaje amuzante... si un loc pe care l-am revazut cu mare drag.

Inchei aceatsa postare cu un dor nebun de Franta si cu inca un clip...

Amintiri...

2009-10-24T19:06:00.002+03:00

Locuri pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le voi revedea in 4 luni si 4 zile...
Enjoy :)

Ziua 4 - Versailles & friends

2009-10-23T22:06:00.014+03:00

Desi nefacand parte din planul initial, avand in vedere ca pentru Vaux-le-Vicomte si Fointainebleue nu am reusit sa gasim un program de vizitare pentru perioada in care am dorit noi, vinerea a fost dedicata unei vizite la Versailles. Orasul este situat destul de aproape de Paris si se ajunge usor cu RER C, de la statia Bibliotheque Francois Mitterand. Din tot ce am vizitat, Versailles-ul mi s-a parut cea mai buna expresie a megalomaniei domnitorilor francezi. Adica pe vremea in care romanii se bateau cu turcii, de ne incendiau aia bisericile si ne violau femeile (ca desi nasoala, cam asta era istoria noastra pe vremea aia), in Franta se construiau palate poleite cu aur, se conduceau armate adevarate, se creeau dinastii regale...
Despre palate, gradini si istoria locurilor puteti citi pe site, iar pentru o prima vizita recomand un audio-ghid. Cum palatul este foarte mare si putini dintre noi cunosc detalii legate de constructia lui, precum si de regii din perioada respectiva, si la ce servea fiecare camera, recomand celor care vor ajunge un audio-ghid. Un fel de walkie-talkie cu casti care "spune" povestea fiecarui coltisor. Mai jos, cateva imagini...

Dupa vizita de la Versailles, ne-am oprit la Domul Invalizilor, sau muzeul armatei, locatie care adaposteste si mormantul lui Napoleon. Din pacate nu am reusit decat sa il vizitam pe exterior, pentru ca la ora respectiva (undeva in jur de 17,30), vizitele interioare se incheiasera. Ne-am facut, totusi, cateva poze acolo, si mi-am promis ca la urmatoarea excursie la Paris, pe care mi-o doresc din suflet acum, in februarie, sa vizitez si interiorul. Pentru tinerii sub 26 de ani, tin sa va reamintesc ca intrarile atat la Versailles, cat si la Dom, Luvru, Arc de Triumf, Musee d'Orsay, Panteon sunt gratuite la prezentarea unui act de identitate (recomandabil pasaport).

Seara a fost dedicata vizitarii Turnului Montparnasse, o cladire de birouri de 56 de etaje (+3 pe scari), in care exista cel mai rapid ascensor din lume. O parte a Turnului este disponibila pentru vizitare, biletul costand 10 euro. Lucrez in Bucuresti intr-un sediu de 2 etaje, iar drumul de la parter (unde e fumoarul) pana la etajul 2 (unde am biroul) il strabat in mai mult timp decat de la parterul Turnului Montparnasse pana la etajul 56 al acestuia (liftul urca in aproximativ 28 de secunde toata aceasta distanta). Parerea unanima a tuturor a fost ca din Turnul Montparnasse se vede cea mai frumoasa imagine a Parisului. Recomand vizitarea sa in timpul serii, privelistea este uluitoare.

Dupa aceste 3 vizite, care m-au obosit, dar nu indeajuns incat sa ma extenueze am avut parte de cel mai special moment trait vreodata la Paris, dovada ca intotdeauna omul sfinteste locul. Revenirea mea in acest an s-a datorat in mare parte dorintei neintrerupte de a revedea locuri miraculoase, atat de diferite fata de Bucurestiul gri, de a avea contact cu un stil de viata liber si plin de relaxare, pe care cu greu il poti intalni in Romania, de a ma plimba pe strazi fara sa starnesc comentarii, de a zambi cu complicitate atunci cand simt ca trebuie sa fac asta. Al doilea motiv pentru care m-am intors acolo, deocamdata doar pentru un scurt concediu, a fost dorinta la fel de nebuna de a revedea un om drag, o persoana care desi mi-a fost departe fizic timp de 4 ani, a fost mereu prezenta langa mine prin sutele de mailuri si schimburi de informatii, pareri si sfaturi. Este vorba de fostul meu coleg de munca de la Celio Opera, si un prieten pe viata, Francois, actualmente director adjunct la aceeasi firma, dar la un alt sediu al acesteia din Paris.
Alaturi de el si de amici de ai lui si, insotita, evident, de una din copiloate (celelalte 2 erau moarte de somn pe patul din hotel), am vazut parisul noaptea, din decapotabila. A fost un moment unic, dupa 4 ani alaturi de el, intr-o masina decapotabila in care nu am urcat in viata mea nici macar in Bucuresti, bucurandu-ma de vantul care imi ducea parul in toate directiile si ascultand in jurul meu numai franceza. Imi aduc aminte ca si cum s-ar fi intamplat acum 5 minute, ca si cum tocmai am adormit iar acum visez urat ca sunt in Bucuresti si ca am lasat locuri si oameni dragi la 1880 de km departare. Asa aratam in seara in care m-am urcat pentru prima data intr-o astfel de masina. Poate veti spune ca nu inseamna nimic, dar pentru mine a fost cea mai frumoasa seara din viata mea.

Paris - ziua 3

2009-10-23T21:35:00.007+03:00

Cu toate ca Arcul de Triumf trebuia vazut in ziua doi, planul initial ar fi insemnat prea multa alergatura, asa ca dupa un somn si un mic dejun frantuzesc la hotel, am pornit spre Arcul de Triumf, coborand la statia Charles de Gaulle Etoile, aflata la capatul Bulevardului Champs Elysees. A fost ziua in care ne-am intrebat care e cel mai frumos loc din oras din care se vede cel mai frumos tot ce inseamna Parisul, si de fiecare data locul in care eram ne placea cel mai mult, urmand ca mai apoi sa ne razgandim si tot asa.
Cate ceva despre Arc... Ideea de constructie i-a apartinut lui Napoleon, in 1806, care a dorit sa i se dedice un astfel de monument, insa finalizarea edificiului a fost 30 de ani mai tarziu. Taxa de intrare este de 9 euro, gratuita pentru tinerii sub 26 de ani. Pentru a ajunge in varf, nu exista ascensor, trebuin sa se urce 234 de trepte. Treptele interioare sunt in forma de spirala si destul de inguste, iar cum noi eram incarcate cu ceva bagaje (mici cosmetice) am facut 2-3 pauze. La etajul superior, inainte de a iesi in exterior si a admira bulevardele radiale care pornesc din fiecare parte a arcului, este o incapere cu ecrane uriase care stau marturie a surselor de inspiratie care au generat constructia acestui monument. Mai jos cateva imagini.

Champs-Elysees, vazuta de sus

Turnul Eiffel

Extaziata, pe pamant sfant

Cumparaturile de care va vorbeam

Niste doamne, sub monument

Urmatoarea oprire - Muzeul Orsay. Muzeul este construit in spatiul unei foste gari (Gare d'Orsay). Cuprinde colectii de pictura si sculptura frantuzeasca, apartinand perioadei 1848-1915, fiind cunoscut mai ales pentru lucrarile impresioniste.

Seara a fost rezervata plimbarii pe Sena cu vaporasul, pe care l-am luat dupa ce am coborat la statia de metrou Alma Marceau (linia 2, am avut direct legatura de la Place de la Nation). Linia 2 este poate printre cele mai prost ingrijite dintre toate din Paris, si e frecventata de mai multe populatie africana/araba decat celelalte linii, sau cel putin asta a fost impresia mea.

Insist asupra acestui lucru pentru ca asteptand in metrou sa ajungem la destinatie, a urcat o doamna, cam pe la 40-45 de ani, imbracata elegant dar simplu, cu un microfon si o boxa. Nu au trecut poate nici 5 minute de cand a inceput sa cante (probabil au trecut cele 5 minute din cauza difuzorului care nu era dintre cele mai bune calitativ), pana sa intelegem cuvinte gen "inima", "seara"... si sa facem conexiunea. Ce m-a frapat a fost ca nimeni din ceilalti calatori nu i-a oferit nici macar 1 eurocent, si cred ca nici noi nu am fi facut asta, daca nu ne-am fi inteles propria limba. Gagica ne-a multumit in romana evidenet, a coborat dupa cateva statii si a urcat in urmatorul vagon. Chestia asta m-a impresionat si intristat, si am avut un moment in care chiar m-am speriat de cat de greu m-as putea integra vreodata acolo... Din fericire, am depasit momentul, si ... haideti sa ne oprim la ziua 4.

Aux Champs Elysees

2009-10-21T21:53:00.001+03:00

Enjoy :)

Paris - ziua 2 - toate opririle

2009-10-19T22:10:00.009+03:00

Pentru inceput as vrea sa imi cer scuze celor care asteptau mai repede impresii din calatoria la care am visat timp de 4 ani, insa din motive obiective aceasta postare a intarziat sa apara (lipsa de timp, proiecte personale de realizat, sper ca la un moment dat sa ajung cu toate lucrurile la zi).
Revenind la ziua 2, cred ca a fost singura din plan care a urmat "procedura" bine stabilita de luni de zile. Prima oprire a fost Muzeul Luvru, vizitat doar pe exterior, pentru ca, recunosc, nu ne-am trezit in nici una din zile la 7 dimineata sa fim primele la intrare.
Pentru neavizati, Muzeul Luvru este, ca suprafata, cel mai mare muzeu din Franta, fiind in trecut Palat Regal. Luvrul are caracter universal, in el putand fi admirate colectii de arta (picturi si sculpturi) frantuzesti, italienesti, egiptene, africane, etc (mai multe informatii gasiti pe site). Cred ca cel mai vizitat coltisor din cladire este, evident, cel in care este "baricadata" Monalisa care, personal, nu m-a impresionat deloc. Este cat se poate de adevarat ca nu am un spirit artistic educat si cultivat si nu inteleg valorile de arta ca si un cunoscator, dar prin comparatie cu alte picturi vazute acolo, Monalisa mi s-a parut mica, intunecata si foarte baricadata.
Impresionant la Luvru, de data asta pe exterior, sunt piramidele din sticla, inclusiv piramida inversata la care se ajunge foarte usor coborand la statia de metrou (linia 1) Palais Royal -Musee du Louvre. Sunt deosebite, placute vazului, si genereaza inca un regret ca la noi asa ceva nu exista.

Cu Ilinca si Ana in fata Luvrului

Dupa 4 ani, am reusit sa imi fac in sfarsit o poza reusita

Piramida

Tuileries

Opera Garnier - si zona fostului meu loc de munca (asa-i ca eram emotionata?)

Dupa o plimbare prin Tuileries, si avand un al doilea contact cu modul de relaxare al parizienilor (ocazie cu care mi-am pus intrebarea tampita de ce se sinucid oamenii la ei), stand langa un lac, admirand lebede si ratuste cu muzica in surdina, nu am mai avut rabdare si am tras o fuga pana la Opera Garnier, locul pe care in urma cu 4 ani l-am vazut in fiecare zi. 1 octombrie 2005, Celio Opera, primul meu job, primul contact real cu limba franceza, primii prieteni straini, primul tricou vandut, si o iubire interzisa (care cu siguranta n-a fost prima, si n-a ramas nici ultima)... Multe amintiri, multe emotii, un magazin schimbat, dar aceeasi promotie de acum 4 ani (se pare ca in Franta la anumite magazine de vestimentatie promotiile au o anumita periodicitate). De data asta - 2 perechi de pantaloni cu 69 de euro. I-am luat actualului meu logodnic un tricou care ii vine perfect, si am pornit mai departe.

Da, m-am intors pe Champs Elysees...

Place de la Concorde

Eglise Madeleine

Cocalarisme

O sa fac aici o scurta remarca a faptului ca am vazut si noi pe Champs Elysees magazinul celebru de genti si portofele Luis Vuitton. Cum o ocazie din asta mi s-a ivit o data la 21 de ani, macar de placerea ochiului am tras o privire inauntru. Din aceasta experienta, am invatat ca nu trebuie sa calci niciodata in acest magazin, unde toti vanzatorii arata ca niste oameni de afaceri si nu exista geanta care sa coste sub 2000 de euro. Alea de 1 milion din Meli Melo oare ce-or avea? Concluzie... Luis Vuitton - venit, vazut, NEPLACUT!!!

Grande Arche de la Defense

Orange Shop (mai mici si mai nasoale ca la noi)

La Defense (biroul ala de pe colt sa stiti ca este al meu)

La Defense (un fel de Pipera a Parisului)

Pe acolo e drumul catre France Telecom
Mami, venim !!!

Paris - ziua 1 - a doua oprire - varianta video

2009-10-18T17:41:00.001+03:00

Dupa 4 ani, in care am regretat aproape zi de zi ca nu am urcat pana in varf, de frica, anul 2009 a insemnat spargerea ghetii, si una din cele mai frumoase privelisti din oras...

Paris - ziua 1 - a doua oprire

2009-10-18T17:28:00.007+03:00

Primul lucru din plan pe care l-am respectat a fost petrecerea primei seri la Turnul Eiffel, poate cel mai cunoscut simbol al Parisului, aflat la capatul Champs de Mars. Constructia sa a inceput undeva prin 1887, si un lucru pe care nu il stiu multi este acela ca otelul din care a fost creata structura a fost produs chiar in Romania, la Resita. Este inalt de 324 m, iar la vremea la care a fost construit era cea mai inalta cladire din lume.

Creatorul sau, de la care i se trage si numele, se numea Gustave Eiffel, inginer, iar ideea turnului a pornit de la un concurs initiat de Primaria pariziana pentru a construi un edificiu in forma de A, la capatul Champs de Mars, ocazionat de Expozitia Universala a Natiunilor.

Astazi, Turnul Eiffel este cel mai vizitat obiectiv turistic al Frantei, anual peste 200 de milioane de turisti trecandu-i pragul.

Oaza de relaxare pe Champs de Mars

Prima data l-am vazut in 2005, de pe Champs de Mars (gradina, parcul public de la picioarele turnului) si 4 ani de zile am stat cu regretul ca nu am avut curajul sa urc pana sus, multumindu-ma cu a-l admira de jos. 2009 a fost anul marii intoarceri, asa ca dupa cateva poze cu turnul, am plecat sa-l exploram.

Pentru cei care se sperie de cozile mari de la intrare, imi amintesc ca desi era o coada destul de lunga, totul a mers foarte repede, si nu cred sa fi stat mai mult de jumatate de ora (exagerez, probabil am stat mult mai putin) pana sa intram. Pretul unui bilet pana in varf este de 13 euro, iar tinerii sub 24 de ani beneficiaza de un pret redus, si anume 10 euro. Multi turisti, aglomeratie mare, asiatici, francezi, portighezi, spanioli, pe ici pe colo cuvinte care se trag din limba slava... Un sentiment de impacare si fericire in valuri...Imaginile surprinse de acolo cred ca tin loc de orice comentariu...

Cu Ana si Ilinca la etajul 2

La Defense, cartierul de zgarie-nori, vazut din Turn

Sena...

.... si un mic stadion (poza mea preferata)

Ziua 1 - prima oprire - foto si detalii

2009-10-17T19:14:00.006+03:00

Prima oprire, contrar planului indelung elaborat timp de 9 luni, nu a fost nici Notre Dame, nici Place Bastille, ci Chatelet les Halles, kilometrul 0 al Parisului, si, cum am aflat ulterior, cel mai mare nod de metrou din intreaga lume. Zilnic, prin aceasta statie calatoresc aproximativ 750.000 de oameni. Optiunea pentru ca primul loc de vizitat din Paris sa fie tocmai aceasta zona a fost influentata decisiv de faptul ca un prieten drag, pe care l-am cunoscut in urma cu 4 ani, in timpul stagiului desfasurat in Franta, este director adjunct al magazinului Celio, aflat in Forum les Halles, cel mai mare centru comercial din oras. Si cum oamenii sunt mai dragi decat locurile, a fost primul om la care m-am gandit si pe care am vrut sa-l revad inca din momentul in care am tras in piept aer frantuzesc.

Iesirea corecta si cea mai apropiata dinspre metrou catre Forum este aceea prin Place Sainte Opportune, iar distanta de mers pe jos se parcurge in mai putin de 5 minute, trecand mai apoi prin Place du Chatelet.

Dupa o revedere destul de emotionanta, in care am simtit ca timpul s-a oprit in loc (Francois arata la fel cum l-am lasat in octombrie 2005), o trecere rapida in revista a principalelor evenimente traite in acesti 4 ani (da, am terminat liceul, facultatea, am deja peste 2 ani vechime in munca, vorbesc mult mai bine franceza...) si un prim pranz cu gagicile la fast-food-ul Quick, am pornit in cercetarea imprejurimilor, si am ajuns la... Eglise Saint Eustache, situata foarte aproape de Forum les Halles.

Primul "obiectiv cultural" vazut in Paris - primul contact cu modul de petrecere a timpului liber deopotriva a francezilor, cat si a turistilor. Lumea sta degajat pe iarba, vorbeste, canta la chitara, pozeaza si picteaza, admira cerul, se bucura de soare, se deconecteaza de grijile de zi cu zi... Un mod de viata pe care nu l-am intalnit niciodata in Romania. Si, da, sunt subiectiva, dar pentru cei care locuiti in Bucuresti, ganditi-va la weekendurile petrecute la o plimbare prin Herastrau... Aglomeratie, cocalari si pitipoance, miros de vata de zahar, imbulzeala, manele in telefon, tinuta de discoteca in mijlocul zilei... Un eveniment care m-a surprins in mod placut a fost faptul ca, un turist libanez, vazandu-ne facand poze, s-a oferit amabil sa ne fotografieze pe toate 4, primind drept recompensa, evident, o fotografie langa mine. Dupa intoarcerea in tara, am aflat ca turistul respectiv e un fotograf profesionist rezident in Montreal... Si poate sunt fapte care nu conteaza, dar pentru mine toate inseamna un concediu intr-o tara din Linia 1, amintiri dintr-o lume care nu va exista nicicand in Romania.

Revenind la Eglise Saint Eustache, va spun pe scurt ca este o cladire imensa, construita in stil gotic, dar decorata in stil renascentist, lunga de 105m, construita undeva prin 1400-1500 (mai multe informatii gasiti pe site-ul lor, catre care am dat si un link mai devreme), cand la noi inca erau iobagi, cand ne bateam cu turcii si ne incendiam biserici. Daca spuneam candva un "Bun venit in Romania, fixati-va ceasul cu 100 de ani in urma", vizita la Paris mi-a dat revelatia ca in loc de 100, ar trebui sa fie 1000-1500... Ce am remarcat la mai toate edificiile religioase de la ei, spre deosebire de cele de la noi, e abundenta statuilor, si nu a picturilor, maretia spatiului, ordinea si linistea interioara, starea de impacare pe care o simti cand intri in lacasul respectiv. Nu sunt un om religios si nu merg niciodata la biserica in Bucuresti, nu imi palce falsismul afisat de mosi si babe care se inghiontesc si se duc la biserica sa ii vada vecinul ca sunt oameni credinciosi. In schimb, as face oricand o plimbare prin Saint Eustache, sa ma opresc in fata statuilor, si sa sper ca va veni o zi, nu stiu cand, o zi in care pot sa renunt definitiv la tot ce inseamna Romania, si sa devin cetatean francez. Mai jos, cateva imagini...

Ziua 1 - prima oprire - varianta video

2009-10-17T19:12:00.003+03:00

Ascultand asta acum, cu greu imi pot stapani lacrimile... Mi se taie respiratia...
Chatelet... Chatelet les Halles... ligne 1... Place St opportune...

En écoutant cela, j'ai du mal à arrêter mes larmes et je sens que je ne peux plus respirer ... Chatelet... Chatelet les Halles... ligne 1... Place St opportune...

Ziua 1 - primele ore

2009-10-17T12:29:00.005+03:00

29 septembrie 2009, ziua in care dupa 4 ani fara o zi, am calcat din nou pe pamant frantuzesc. Reintoarcerea nu stiu daca a fost pe atat de emotionanta, pe cat de plina de fericire, fericirea ca revad acel pamant sfant la care am visat neintrerupt din ziua cand l-am parasit in 2005. De data asta, am ajuns pe Beauvais, si nu pe Charles de Gaulle ca atunci, dar "Baneasa" lor low cost, pe cat de luxoasa, pe atat de bine organizata. Ghiseul din care am cumparat biletele de autocar spre Paris era exact la iesirea de la Check out, si nu aveai timp sa fumezi nici macar o tigara pana sa ajungi in autocarul spre City of Lights. Drumul Beauvais-Paris (aprox 80 km) nu e o frumusete extraordinara, doar ca se merge pe autostrada, iar la ei bara-la-bara de la intrarea in oras inseamna ca masinile avanseaza cu 20km/h in mod civilizat, nu stau, nu se aud claxoane, nu se injura "ba boule" etc ca la intrarea in Bucuresti.
Drumul de la Porte Maillot spre Place de la Nation (locatia hotelului) l-am strabatut cu metroul, 16 statii, legatura directa cu linia 1, si cum invatasem pe dinafara gura la care trebuia sa iesim, nu am avut nici un fel de poblema sa gasim iesirea corecta si asta chiar de la prima incercare. Metroul parizian, ca prima impresie, adevarata evident, foarte rapid, practic, lumea degajata, nu fuge nimeni pe scari, nu se imbulzeste nimeni la intrare, nu sare nimeni peste ceilalti calatori sa prinda loc pe scaun. Ca modalitate de transport, avand in vedere ca am ajuns martea, ne-am cumparat un abonament saptamanal valabil pentru Paris si imprejurimi (ajungand pana la Versailles), pe care am dat 30 de euro - pass Navigo Decouverte, valabil pe toate tipurile de mijloace de transport de suprafata sau de subteran, pe care il recomand tuturor celor care ajungeti acolo, pentru ca la cateva calatorii pe zi, se recupereaza banii lejer in decurs de o saptamana.
Revenind la sosirea la Place de la Nation, dupa iesirea la gura dinspre Avenue du Trone, ne-am asezat undeva pe trotuar, sa verificam harta regiunii si sa vedem directia in care trebuia sa mergem pana la hotel, ocazie cu care am cunoscut si primul roman, aflat undeva pe scarile de la metrou, cu un catelus in brate si cersind, evident, dar in mod mai respectuos decat la Bucuresti prin salutarea trecatorilor cu tipicul "bonjour". Auzindu-ne vorbind romaneste ne-a intrebat amabil in limba lui Eminescu "Unde vreti sa ajungeti?"... Am plecat imediat mai departe si am ajuns la hotel fara sa ne ratacim in mai putin de 10 minute.
Primirea a fost prietenoasa, camera era deja gata si dupa un mic repaus, si un telefon dat vechiului meu prieten francez, de care m-au despartit 4 ani, si care trebuia sa stie ca m-am intors, am pornit inspre Chatelet (un fel de kilometrul 0 al Parisului), cel mai mare nod de metrou si tren din oras, dar si cel mai mare centru comercial, pentru a-l revedea, si pentru a incepe incursiunea in orasul meu preferat.

Jurnal de calatorie - Paris - avanpremiera

2009-10-17T12:05:00.004+03:00

Dupa o lunga absenta cauzata de proiecte personale, am revenit pe blog, langa voi, si am de gand sa "rup tacerea" si sa renunt la statutul de part-time blogger.

Am vorbit 4 ani, zi de zi, despre asta. M-am trezit si am adormit 4 ani mereu cu gandul la intoarcerea acolo. Dupa 4 ani, am reusit, momentan doar in concediu dar cu speranta mai mare ca oricand ca la un moment dat, nu foarte indepartat, va fi pentru totdeauna... Au fost 9 zile, 9 zile in care am vazut tot ce nu am reusit acum 4 ani sa vad in 3 saptamani, 9 zile in care mi-am dat seama ca Luvrul nu s-a mutat din loc si ca Versaille-ul e, intr-adevar, o minunatie. 9 zile in care am dat peste cap planul la care am muncit 9 luni, si 9 zile care au schimbat (a cata oara?) cursul evenimentelor.

Cand am plecat, spiritul meu a ramas acolo, pe Rue Picpus, la cativa pasi dincolo de hotel, iar fizicul a promis ca se va intoarce...

Lasand la o parte melancolia, atat timp cat amintirile sunt inca "proaspete", as vrea sa vorbesc despre tot ce a insemnat aceasta plecare, si cat de mult m-a schimbat.

Am parasit Bucurestiul gri, aglomerat, murdar si plin de oameni de cea mai joasa categorie in zorii diminetii de 29 septembrie, avand ca si copiloate pe Didi, Ilinca si Ana. Zborul - calm, linistit si fara incidente - cu Blue Air, care mi-a schimbat opinia eronata a nestiutorului despre companiile low-cost. Comparand cu ce a fost acum 4 ani cu Air France, pot spune cu foarte mare certitudine ca serviciile Blue Air sunt excelente si comparabile ca si calitate, in conditiile in care costa de 4 ori mai putin.

Decolarea de pe Baneasa a fost la 7,30 ora Romaniei, urmand ca in mai putin de 3 ore sa ma intorc in locurile pe care le iubesc cel mai mult.

Raluca

2009-09-24T21:05:00.002+03:00

Am intrat la master, la Sociologie, pe Managementul Resurselor Umane. Marti plec la Paris, iar maine ma intorc la Brasov. Am terminat primul modul de franceza, si am, de maine incepand, 17 zile de concediu, in care o sa jonglez cu distantele: Brasov, Zarnesti, Bucuresti, Paris, Versailles, Bucuresti si Deva.
Am inceput sa scriu la blog prin martie, cand tot ce visam erau cele cateva multe luni pana la plecarea in Franta. Am continuat sa scriu pe blog in mai si iunie, prinsa intre sesiune si iubirea bolnava din trecut, intre extaz si nervozitate.
Maine plec la Brasov. Obisnuiam sa cred ca sunt blogger. Azi nu mai sunt eu.

Povestea noastra

2009-09-21T22:12:00.001+03:00

Eu... recently

2009-09-12T15:53:00.002+03:00

Azi m-am inscris la Master. La sociologie, pe managementul resurselor umane, 20 de oameni pe un loc la buget, eu fosta absolventa de ASE cu un handicap al mediei de licenta (aaahhh, si am promis ca nu ma mai gandesc la asta), pornind din start din 9, si nu din 10, asa cum se intampla acum multi ani cand rupeam Romania in doua, cu cele 3 titluri de campioana...
Si desi admiterea asta a fost un pic fortata de ai mei, fiindca eu cazusem intr-o stare de delasare totala, avand experienta celor 3 ani pe care i-am urat in ASE, totusi sunt multumita, si cu toate ca e mai greu sa rup gura targului acum si sa fiu in cei 10 bugetari, nu ma mai sperie nici gandul de a intra la cu taxa.
Mi-e dor de Adrian, mi-e dor de noi, mi-e dor de Brasov si de Zarnesti, si de cumnatelul (tesoro) si de plimbarea cu telecabina si de exaltarea din gara cand am vazut atatea luminite si blocuri la Brasov, pe 4 septembrie seara...
Acum ne vedem pe skype, la fel ca la inceput si imi amintesc mereu de vocea calda si prietenoasa a lui Adrian de la Brasov...

Il iubesc... Il iubesc mult mai mult ca ieri, dar infim mai putin decat maine...

Atat de aproape

2009-09-10T20:26:00.003+03:00

Esti aproape, chiar daca esti departe, si da, te simt in fiecare frunza care cade acum, la inceput de toamna... in fiecare picatura de ploaie care imi atinge obrajii, in fiecare sunet pe care il aud, in fiecare minut ce se scurge. Te simt cand imi ascult respiratia care pana nu demult era langa a ta... O sa ma intorc, dragostea mea. Nu exista pret pe care sa nu fiu in stare sa il platesc, ca sa ajung langa tine din nou. Nu e departe nici momentul in care, atunci cand imi voi lua bilet Bucuresti - Brasov, va fi doar un bilet fara intors.
Te simt, dragostea mea, te simt peste tot, si poate nu imi gasesc cele mai potrivite cuvinte, poate uneori nu sunt suficient de convingatoare, sau poate uneori exagerez. Poate sunt prea visatoare sau prea nebuna, dar stiu ca impreuna suntem totul. Ai incredere, dragostea mea... Te iubesc.

Incredere

2009-09-10T20:16:00.002+03:00

Au fost ani in care nu am mai crezut in nimic, ani in care uitasem ce inseamna iubirea, si niste luni recente in care am crezut ca o data cu plecarea lui Vali din viata mea, totul s-a sfarsit. Luni de zile in care seara de seara m-am rugat sa se intoarca la mine...
...astazi, pot spune ca am lasat in urma tot trecutul, daruindu-l tuturor, cu tot cu amintiri si flori ofilite. Cu tot cu lacrimi si regrete ale noptilor pierdute.
Astazi pot spune ca este pentru prima data in viata mea cand traiesc o poveste de dragoste asa cum mi-am dorit, cand toate lucrurile materiale din viata mea nu mai inseamna nimic, cand mi se taie respiratia cand vad pe telefon numele lui si cand sunt dispusa sa o iau de la inceput intr-un loc indepartat de cel in care am crescut, necunoscut, dar atat de familiar.
Il iubesc, il iubesc nebuneste, si e iubirea aia in care simti ca fara celalalt nu ai aer, te simti claustrat.
Faceam la cursurile de franceza saptamana asta niste lectii despre dedicatii, lucruri frumoase pe care oamenii le spun persoanelor speciale din viata lor, care au schimbat cursul evenimentelor.
Astazi, persoana careia as vrea sa ii aduc o astfel de dedicatie, este Adrian, iubitul meu, cel care m-a readus la viata. Te iubesc. Asa cum nu am mai facut-o niciodata. Ai incredere in mine...

O iubire de vis

2009-09-10T19:40:00.001+03:00

Biletul spre tine

2009-09-04T00:25:00.003+03:00

Imi faceam acum ceva vreme un fel de test de personalitate cu bla bla-uri despre cand iti vei intalni iubirea, chestii pe care le faci acasa din plictiseala cand nu ai la ce sa te uiti pe net. Spunea in testul respectiv ca o sa-mi intalnesc marea dragoste peste cateva luni, dar ca voi fi ultima care isi va da seama de asta. Marea dragoste? Lumea se oprise candva la cineva... O alta mare dragoste? Care sa o poata rasturna pe cea care alta data anunta sfarsitul lumii?
...Si sa nu cred in profetii?...
Iubite, esti departe... inca.
Nu-mi vine sa cred ca am biletul spre tine. Nu-mi vine sa cred ca nu mai esti departe.
4 septembrie...
Un colt de rai si Adrian...
Biletul spre tine...

Una din melodiile noastre

2009-09-01T20:08:00.002+03:00

Obisnuiam sa fiu part time blogger.
Azi nu mai pot, cuvintele nu mai vor... Dorul e mai presus de orice... Cate zile, ore, minute si secunde mai avem?...

Au mai ramas...

2009-08-30T21:40:00.002+03:00

... cate zile si cate ore, viata mea?
Melodia asta am auzit-o la Sinaia...
Si oare la cine ma gandeam?
Sunt indragostita...

PENTRU TINE, ADRIAN

2009-08-30T19:42:00.002+03:00

Spune-mi ca ma iubesti...

Nu a mai existat nimeni pe care sa-l iubesc asa, iti vine sa crezi?

Sunt sigura ca am gresit, dar spune-mi ca nu mai exista trecut. Spune-mi ca existam doar noi. Si uite, am gasit si piesa aia...
Da, as vrea sa-ti port numele candva... TE IUBESC !!!

Nu am mai iubit niciodata asa

2009-08-30T19:28:00.002+03:00

Am fost la Sinaia in weekendul asta cu niste prieteni. Am descoperit un oras frumos, si agitat, dar si linistit... Si mi-a placut cel mai mult drumul cu telescaunul intre cota 1400 si 2000 (promit cateva poze cand o sa le am de la Didi)... In oras era un festival, ceva cu etnia rromilor. Frumos. Tot in oras, am auzit o melodie...
Mi-a amintit de Adrian si de dragostea imensa dintre noi, o dragoste cum nu am mai trait niciodata.
Am hotarat sa renunt la toate placerile care ma faceau candva fericita, am hotarat ca nu mai exista trecut, ci doar prezent si un viitor impreuna.
Cat de greu mi-a fost sa ascult asta fara tine...
Te iubesc...

Sfarsit de august...

2009-08-28T08:54:00.002+03:00

... si inceputul unei noi vieti.
Am cunoscut pe cineva, cineva care a schimbat radical cursul evenimentelor prezente si viitoare, cineva care m-a invatat ca intotdeauna se poate mai mult...Se poate iubi mai mult, de poate dori mai mult, se poate avea mai mult... Cineva care cu o privire si cu un "te iubesc" a reusit sa darame cei 4 ani de idealuri cu Parisul (sincer, chiar nu mai numar zilele pana atunci cu atata disperare), a reusit ce nu a fost in stare nici macar Blondie, si anume sa ma trezeasca la o realitate de paradis, cineva pentru care si maine as lasa Bucurestiul si tot ce am, familie, prieteni, mod de viata, pentru a-i fi alaturi pentru totdeauna.
Si desi, pentru scurt timp (2 saptamani si 1 zi) n-o sa fim unul langa altul sa ne simtim respiratia si sa ne trezim unul langa celalalt si sa nu ne vina sa credem... as vrea sa ii spun...
Te iubesc, Adrian, te iubesc asa cum nici mintea nici sufletul nu au fost in stare sa iubeasca vreodata. Te iubesc ca si cum maine as muri, iar azi ar fi ultima zi din viata mea in care trebuie sa iubesc. Te iubesc, si fara tine nu exist.
Asteapta-ma dragul meu, ne mai despart 2 saptamani si o zi de o viata impreuna...
TE IUBESC !!!

Intr-o fraza...

2009-08-25T21:04:00.002+03:00

... ma p** pe profetie !!! (asta pentru cunoscatori)

De azi am incetat sa mai sper ca Vali se va intoarce la mine, si sa imi mai plang de mila. Sa imi fac scenarii si sa ii scuz comportamentul, si am luat decizia de a sterge toate amintirile cu el. Nu aveam multe, va spuneam intr-o postare precedenta ca eu n-am dulap cu amintiri, dar aveam nenorocitul ala de trandafir ale carui petale ma mangaiau pe obraz de ziua mea... Si niste poze. Care nu mai imi spun nimic.
Am cunoscut pe cineva - o fraza cu care ma gandeam sa incep o carte, o fraza care sa deschida fiecare capitol, iubire impartasita sau nu. Am cunoscut pe cineva, si dupa mult timp mi s-a spus un "te iubesc" sincer. O voce capabila sa ma trezeasca din morti, si vorbele lui: "Ai de gand sa stai sa il astepti o viata si sa nu iti traiesti viitorul?". De azi, Vali e istorie, o istorie a celei mai mari iubiri pe care am trait-o pana acum, dar si a celei mai nefericite experiente traite.
Pozele cu el au ajuns dincolo de Recycle Bin, iar trandafirul, unde ii era locul de la bun inceput... La gunoi! Mi-a luat aproape un an sa fac asta, asa ca pot sa spun ca am redevenit o femeie puternica.

Te iubesc, Adrian! La multi ani :)

Prima petala

2009-08-22T13:37:00.003+03:00

Se intampla acum aproape un an...
Casca dubla, Ionela, lantul cu ursulet, pozele din Bulgaria, Andrada, Mara, Didi si mesajul trimis din Alsy, negarea, primul esec, Heidi, facultatea de economie agroalimentara, State, s-a terminat, examenul de sala...
Se intampla acum cateva luni...
Apelul, numarul magic, chiar atat de repede m-ai uitat?, Heidi, Ionela, program 11-20, masina galbena, seara, sarutul, ziua mea, traseul, trandafirul, s-a terminat, speranta...
Parca a fost ieri...
6 luni, tacere, Marius, Paris, sesiune, as vrea sa te vad, teama, indiferenta, te iubesc, prima noapte, fericire, numai tu, iubirea perfecta, s-a terminat...
Astazi...
............................

Dulapul cu amintiri

2009-08-21T23:37:00.002+03:00

M-am hotarat sa scriu postarea asta dupa o discutie cu un prieten drag care imi povestea ca azi isi facea curat prin lucrurile personale si gasea fel de fel de chestii, pliante, scrisorele vechi poate de ani de zile, care ii aminteau de vremuri dragi, la care nu s-ar fi gandit, probabil, atat de mult, in cazul in care nu ar fi dat peste lucrusoarele respective.
Eu nu am dulap de amintiri, nu am nici macar un sertar, am renuntat in urma cu ceva luni la tezele de matematica pe care le pastrasem de ani de zile intr-un dosar si care ma duceau cu gandul inapoi in clasa draga din liceu, cand ieseam la tabla si luam 9 sau cand luam un 10 de mila si drept compensare pentru trofeul adus in fiecare an in Kretzulescu. La contabilitate, in schimb.
In momentul de fata, doar in mintea mea exista amintiri despre una sau despre alta, intr-o dezordine care ma caracterizeaza...si care este, totusi, atat de tipica mie... Singurul lucru care imi aminteste de un trecut care era, parca ieri, fiind blestemata aia de floare de care nu am reusit sa ma despart.
Sunt o feminista convinsa si cred in libertatea femeii de a iubi si de a se exprima. De fiecare data cand am terminat o relatie, mai devreme sau mai tarziu pozele si tot ce imi amintea de trecut, dispareau, la fel cu imaginea celui care, la un moment dat, insemna Universul pentru mine. Disparea si comunicarea de orice natura intre mine si el, si redeveneam copilul simpatic si optimist de fiecare data.
Am fost intrebata in nenumarate randuri de ce nu pot renunta la Vali, de ce ma incapatanez sa imi amintesc chestii care mi-au facut rau. De ce nu ma hotarasc ce vreau, etc etc etc. Nu am nevoie de un barbat sa fiu fericita, prietenele imi compenseaza pe deplin nevoia de a comunica, de a fi ascultata si de a avea o seara placuta, de a ma simti in siguranta. Am numerosi colegi cu care merg in fiecare miercuri la cinema, si rad pana ma dor maxilarele la o comedie romantica (recomand The Proposal). Marea majoritate a timpului o petrec la servici, unde fac ceva care imi place si de care nu reusesc sa ma plictisesc, iar plecarea la Paris e cel mai important eveniment pe care il astept de 4 ani.
In schimb, daca un barbat in sine nu reprezinta ingredientul care imi lipseste, motivul pentru care imagini din trecut inca ma urmaresc consta in intensitatea cu care l-am iubit, si sentimentul ca lucrurile erau reciproce. Nu sunt nehotarata, si nici nu sunt omul care sa nu stie ce vrea, dar sunt mai mult spirituala decat materiala, si motivul pentru care un trandafir tine loc de dulap de amintiri e acela ca niciodata nu am mai iubit atat. Trec printr-un blocaj din care nu vad nici o portita de iesire.
Lasati-ma cu trandafirul meu si cu tacerea care imi aminteste de seara de iunie. Nu-mi luati visele... Recunosc ca nu mai stiu sa iubesc, dar lumea s-a oprit in loc si se incapataneaza sa nu se miste deloc...

Lasa-ma in pace!!!

2009-08-16T22:56:00.003+03:00

Alerg. Pasii nu-mi ajung. Nu-mi ajung nici acum, cum nu mi-au ajuns niciodata cand a fost vorba de... Nu! Numele tau e un subiect tabu!
Gasisem in seara asta un joc foarte fain pe facebook, un fel de sims in care poti sa si chattuiesti cu colegii de joaca, si ma delectam cu un dans pe ritm de don omar cu un coleg de joaca (da, am dat-o in mintea copiilor) cand i-am vazut numele in messenger, tocmai iesea... Sunt luni de zile de cand nimic in afara de propria mea persoana nu mi-a amintit de el... iar azi e ca si cum l-as fi vazut, mergand grabit, pe strada, asa... cat o idee...
Te iubesc a la folie, vorba francezului, si orice as face, e clar ca nu fac nici un pas si ma invart mereu in jurul aceluiasi punct mort. Nu stiu unde esti si ce faci, dar stiu ca mai exist pentru tine. La fel cum existi si tu, la fel cum te-am iubit de atunci si pana astazi, la fel cum te-as ierta si nu as cere nici o explicatie.
De ce iti cer sa ma lasi in pace? Sa nu ma mai urmaresti peste tot, pentru ca am ajuns sa te consider un etalon al tuturor barbatilor pe care ii intalnesc... Nu stiu de ce, dar stiu ca mint. Te iubesc. Nu ma pot gandi la altcineva.

Paris?... Paris!!! ... AMR 45 !!!

2009-08-15T13:05:00.002+03:00

Aseara, dupa 4 ani, a fost prima data cand ne-am auzit vocile pentru o perioada mai lunga, dupa atata timp. Desi ne-am dat sute de mailuri, e altfel emotia cand auzi si persoana de la celalalt capat. Nu o sa insist prea mult asupra acestui lucru, pentru ca il voi spune mai departe, in serial...

Nous avons un mois et demi, bébé, jusqu'à ce que nous allons ne voir à nouveau. Attende-moi, notre temps est arrivé.

Amanie - episodul 2

2009-08-15T12:47:00.002+03:00

Trecuse vara, foarte repede, de altfel, pentru ca atunci, spre deosebire de acum, nu am stat sa numar nici macar o zi pana la plecare. Mai ales ca acasa aveam ce sa fac, am mers de cateva ori pe la Vatza si imi petreceam serile cu prietenele din copilarie, cutreierand locurile care imi erau mult mai dragi atunci, decat acum.
Ma intorsesem in Bucuresti, incepuse scoala, eram disperata ca o sa lipsesc aproape o luna de la orele de matematica si o sa ma intorc fiica ploii... Luandu-ma cu una cu alta, s-a facut, totusi, 1 octombrie... 2005. Imi amintesc ca cu cateva zile inainte de plecare visasem Parisul, intr-o forma foarte ciudata, si asta datorita faptului ca Paraschiva ne povestise ca Parisul nu are blocuri. Asa ca in visul meu, orasul aparea ca un camp imens, cu cateva monumente pe ici pe colo, un oras pustiu si greoi.
Pe 1 octombrie aveam deja bagajul facut, bani de cheltuiala de la ai mei, aflasem ca urma sa lucrez ca vanzatoare la Celio Opera, un magazin din centrul Parisului de haine pentru barbati. Ce putea fi mai frumos? Meseria perfecta :))
Plecarea din Bucuresti a fost undeva pe la ora pranzului, cu Air France, cu decolare de pe Otopeni. Ne-am intalnit toate 8 + profa, si dupa toate formalitatile de control, despre care nu as putea scrie prea multe, pentru ca sunt amintiri foarte vechi, am recut prin terminal si am ajuns in avion.
Imi amintesc cat de frumos se vede totul de sus, la decolare, si ce stare de bine ai pe parcursul unui zbor, cand norii par niste nameti de zapada, si mai vezi din cand in cand cate-un varf de munte...Cum masinile par niste furnici, si cum in 3 ore parcurgi o distanta de mii de kilometri...
Am ajuns pe Charles de Gaulle undeva pe la ora 3, ora locala, un aeroport imens, ca un orasel. Stiu ca ne-am dus imediat la baie, si ce m-a frapat era sistemul de curgere al apei de la robinet, era un robinet cu senzori care ne-a dat destul de mult de furca, pentru ca pe vremea aia la noi nu aparusera, si problema era ca nu gaseam butonul...
De la aeroport, eu si o colega care urma sa lucreze la acelasi magazin cu mine am fost luate de un profesor de la Liceul Jean Lurcat, partener cu Kretzulescu, urmand sa mergem chiar in ziua respectiva la magazin pentru un fel de interviu preliminar. Drumul pana in Paris, desi scurt ca lungime, a durat mult, din cauza aglomeratiei si a multiplelor autorute de la aeroport...Am vazut in graba Champs Elysees si Arcul de Triumf, si stiu ca ne povestea profu in franceza de o cantareata care avea afise peste tot.
Eram pur si simplu fascinata de arhitectura orasului, de strazile foarte largi, de aglomeratia de turisti si de cafenele.
Ajungand la magazin, m-am simtit cam ciudat sa trec prin el impreuna cu colega mea, pe langa cei care urmau sa ne fie colegi pentru 3 saptamani. Am coborat undeva la subsol, unde era biroul managerului, care ne-a salutat si ne-a spus ca ne asteapta de luni. Asta a fost practic interviul de care ma temeam intr-un mare fel. Ziua respectiva a trecut foarte repede, am ajuns la hotel, ne-am dus la o sala de net sa dam un mail acasa ca am ajuns cu bine si s-a facut seara.

Amanie - episodul 1

2009-08-13T23:38:00.004+03:00

Am blogul asta de prin martie, sa tot fi trecut 5 luni de cand mi-am descoperit pasiunea pentru scris, si pana acum am tot postat despre mine, despre Vali si urmele devastatoare ale unei iubiri care desi traita cat de cat la maturitate e atat de copilaroasa, despre Paris si dorinta obsesiva de a ma intoarce acolo, despre cat de mult ma enerveaza controlorii din 205, sms-urile de la banca trimise dupa 1000 de ani de la plata ratei si facultatea pe care am terminat-o (sa am pardon, acum nu ma mai enerveaza, ca s-a dus...). Pentru cine nu ma cunoaste, blogul in sine cred ca pare foarte dezorganizat, reflectand, de multe ori, stari contradictorii, nevoia de a nu spune nimic prin 1000 de cuvinte sau de a spune totul nestiind cum.
De astazi, va voi vorbi despre Amanie, si despre o realitate care s-a transformat intr-un vis acum 4 ani. Amanie sunt eu, asa cum eram in urma cu 4 ani, si cum un imposibil la care nici nu m-am gandit vreodata s-a transformat in ceea ce iubesc cel mai mult astazi. Numele e alegoric, puteam sa spun simplu - Raluca - dar pseudonimul cu care voi scrie despre mine are si el semnificatia lui, pe care ma voi stradui sa o marturisesc in cele cateva episoade ale serialului.

Bucuresti, liceul Kretzulescu, mai 2005, sacouri albastre, uniforma, caldura mare.
Ma intorsesem de aproape o luna de la Timisoara, unde petrecusem vreo 6 zile. avand prin dosarele de acasa permisul de intrat la Facultate. Era a doua oara consecutiv cand luam titlul de campioana, cand se facea tacere cand se rostea numele meu. Raluca Ungureanu. Cred ca terminasem si cu tezele, iar proful de mate imi daduse un 9 pentru locul 1 de la contabilitate (Doamne, si ce am mai zis sarumana pentru 9-le ala, am fost un dezastru la analiza...), asteptam vacanta sa plec la Deva, pentru ca atunci nu imi imaginam vara fara cateva luni petrecute acasa.
Cred ca eram intr-o pauza pe care o petreceam prin clasa (probabil ca nu mai aveam tigari), cand m-am intalnit cu Paraschiva pe hol. Paraschiva era profa cu care facusem fundamentele managementului printr-a zecea si cu care facusem niste consultatii la economia intreprinderii. Evident, avand un renume pozitiv prin liceu, eram destul de cunoscuta si apreciata in randul profesorilor, asa ca m-a intrebat daca nu vreau sa plec la Paris, ca in octombrie avea sa se desfasoare un stagiu pe vanzari. Urma sa se dea un examen oral si scris la franceza, in urma caruia primii 8 plecau in Franta.
?!? WTF ?!?
Franceza era singura materie din liceu la care n-am avut niciodata caiet :(, si asta pentru ca nu imi faceam niciodata tema, si ma enerva pronuntia, si ma enervau terminatiile de la verbe, ca toate conjugarile sunau la fel, si ma stresa ca la 80 se spunea in loc de huitante quatre-vingt... si ma durea in fund de franceza, ca s-o zic pe aia drepata. De Paris nu stiam prea multe, decat de Turnul Eiffel, Notre Dame si Luvru, si pe vremea aia ai mei nici nu aveau bani. Ca deh, bursa - bursa, da bani de buzunar pentru 3 saptamani...
Cu toate astea, am zis, da, de ce nu, si am ramas surprinsa ca ai mei au fost incantati de treaba asta, pentru ca se parea, ca situatia de acasa urma sa se imbunateasca semnificativ din octombrie.
O saptamana am stat cu manuale de clasa a 6-a si a 7-a sa ma pun la punct. Nu e deloc de ras, pentru ca e corecta intrebarea retorica : "Esti mai destept ca un copil de clasa a 5-a?". Mi s-a parut foarte tare ca pana in momentul ala ma durea fix in pix de franceza, si brusc devenisem super entuziasmata de faza.
Am dat si testul scris si tesul oral, ocazie cu care am aflat ca Paraschiva stia franceza, si mai mult decat atat, stia chiar bine, si undeva inainte sa se termine a 11-a s-au afisat si rezultatele, unde am aflat cu stupoare ca m-am calificat prima. Copil destept eram prin liceu, prindeam repede.
Bucuroasa nu cred ca am fost pana la starea aia de exaltare, era o lista pe care primul nume trecut era al meu, si sincera sa fiu, am fost mult mai fericita cand lista aia era la Timisoara si eram prima pe tara, rupand in doua gura targului la contabilitate.
Cum plecarea era in octombrie, mi-am facut bagajele si m-am dus 3 luni acasa la Deva. Nu mi-am luat cu mine nimic de franceza, ca daca la scoala nu aveam caiet, nu avea rost sa imi fac unul de vacanta... si toata vara am stat si am pregatit terenul pentru olimpiada dintr-a 12-a (tot la contabilitate) ca, desi intrata la facultate, da-o-ncolo de franceza, eu tre sa iau si al 3-lea titlu olimpic, ca n-am chef sa iasa pe primul loc cineva care nu merita.

Traseu de vacanta - Paris

2009-08-13T22:53:00.002+03:00

Dupa lupte seculare, care au durat 8 luni, am terminat astazi planul pentru 29 septembrie - 7 octombrie. Pentru cei care nu au mers, cred ca e un mod usor si practic de a vedea Parisul din fata ecranului calculatorului. Pentru cei care vor merge, e un model care poate fi de folos.
Pentru mine e un moment pe care il astept de 4 ani.

ZIUA 1 MARTI

Place Bastille
Notre Dame
Domul invalizilor
Tour Eiffel
Champs de Mars
Ecole Militaire - vizita din exterior

Place Bastille

La Place Bastille ajungem pe jos, de la hotel, trecand prin Place de la Nation, si ajungand apoi la Place Bastille. Aici este si Opera Bastille. Nu este o zona extraordinar de cunoscuta, dar este o buna ocazie sa ne familiariam cu imprejurimile. Distanta de la hotel este scurta.

Notre Dame de Paris http://www.notredamedeparis.fr/

-- Cum ajungem? De la Place Bastille - metrou 1 (directia La Defense) => Chatelet - metrou 4 (directia Port d'Orleans) => Saint Michel - durata aproximativa a traseului 25 min

-- Info utile pe scurt:

Orar: 8h-18h45, cu intrare libera

Filmarile si fotografiile in interior sunt interzise, de asemenea se solicita o tinuta corespunzatoare (fara decolteu, sclipici)

Daca ajungem la catedrala la ora 15,00, se face un tur gratuit al acesteia din partea angajatilor de acolo, in care se explica semnificatiile locului, istoric etc. E o varianta din care putem invata cate ceva, daca sunt doritori.

Domul invalizilor http://www.invalides.org/
Cum ajungem? De la St Michel (Cluny) autobuzul 63 in directia Invalides (15 minute, ne lasa chiar in fata)
Info utile: deschis de la 10 la 17, in afara de marti
Tarif 8,5 euro, gratuit < 26 de ani

Tour Eiffel + Champs de Mars + Ecole Militaire http://www.tour-eiffel.fr/index.html

-- Cum ajungem? De la Invalides RER C pana la statia Champs de Mars Tour Eiffel- durata aproximativa a traseului 5 min

-- Info utile pe scurt:

Toate cele 3 obiective sunt unul langa altul.

Pentru Turnul Eiffel:

Orar: 9h-23h45 (ultima urcare la ora 23), tariful pana la ultimul etaj 13 euro pentru adulti si 9,90 euro pentru tineri pana in 24 de ani (nu 26).

Sunt 2 restaurante in Turnul Eiffel dar nu poti lua decat cina completa sau meniu complet (deci nu se bea doar cafea), si e ceva gen 200 euro. In zona sunt oricum multe bistoruri si cafe-uri deci ne vom multumi sa vedem turnul de la una din terasele astea. Scoala Militara se vede din turn.

ZIUA 2 MIERCURI

Luvru (maxim 4h)
Tuileries
Place de la Concorde
Champs Elysees + Grand Palais + Petit Palais (vizita din exterior)
Arc de Triumf
La Defense

Pentru doritori, seara de club la Six Seven :D

Muzeul Luvru http://www.louvre.fr/

Cum ajungem: Nation - M1 - Palais Royal-Musee du Louvre (durata aproximativa a traseului -20 min) - vom intra in curte prin Pasajul Richelieu si ajungem in curtea cu Piramida, si pe acolo se intra propriu-zis in muzeu
Info utile:
Pret bilet: 9 EUR. Gratuitatea pentru <26 de ani se aplica la Luvru doar studentilor la Arte.
Muzeul este deschis in fiecare zi de la 9 la 18, cu exceptia zilei de marti.
Fotografierea si filmarea sunt permise, cu conditia sa nu se foloseasca blitz-ul.

Jardins de Tuileries
Place de la Concorde
Champs Elysees + Grand Palais + Petit Palais

http://www.champselysees.org/champselysees/

Bulevardul are o lungime totala de 2 km pornind din Place de la Concorde si pana la Arcul de Triumf.
Grand Palais si Petit Palais sunt la jumatatea distantei dintre Place de la Concorde si Arcul de Triumf, pe stanga. Daca avem timp, tot pe acolo e si Pont Alexandre III, ar merge de o poza :)

Arcul de Triumf http://arc-de-triomphe.monuments-nationaux.fr/en/

Info utile: program de la 10 - 22,30 // taxa de intrare 9 euro, gratuit < 26 de ani

La Defense

Cum ajungem: metrou linia 1 de la Charles de Gaulle Etoile -> Esplanade de la Defence (7 minute)

ZIUA 3 JOI

Sacre Coeur + Montmartre
Moulin Rouge
Galeriile Lafayette
Opera Garnier
Place Vendome
Biserica Madeleine
Plimbare cu Bateau Mouche

Sacre Coeur + Cartierul Montmartre http://www.sacre-coeur-montmartre.com/

Cum ajungem? Metrou M2 Nation - Anvers - linie directa (durata 20 minute) - ofera acces la furnicular (in cazul in care nu vrem sa urcam pe scari)

Info utile: program zilnic 06.00-23.00, intrare libera

Moulin Rouge http://www.moulinrouge.fr/home-flash-gb.html

Cum ajungem? pe jos

Galeriile Lafayette http://www.galerieslafayette.com/

Cum ajungem? Metrou M12 Pigalle - Trinite d'Estiene d'Orves

Opera http://www.operadeparis.fr/cns11/live/onp/

Cum ajungem? Pe jos

Place Vendome

Cum ajungem? Pe jos

Biserica Madeleine http://www.eglise-lamadeleine.com/

Cum ajungem? Pe jos

Info utile: program zilnic 09.30 - 19.00, intrare libera

======

Intoarcere la hotel + pregatire pentru seara.

De la Madeleine metrou M14 - Gare de Lyon, si apoi M1 de la Gare de Lyon pana la Nation

Bateau Mouche http://www.bateaux-mouches.fr/

Info utile:

Programul de plecare al vaporaselor este: 10h15 – 11h00 – 12h15 – 14h30 – 16h00 - 17h00 – 18h00 – 19h00 – 20h00 – 21h00

Tarif 10 euro

Imbarcarea se face de la statia de vapor Port de la Conférence - Pont de l’Alma, rive droite – Paris 8ème.

Cum ajungem? Metrou Nation - M9 - Alma Marceau (durata aprox 25-30 minute)

ZIUA 4 VINERI

Centrul Pompidou
Eglise Sainte Eustache - vizita din exterior
Conciergerie - vizita din exterior
Musee d'Orsay
Pont Alexandre 3
timp liber

Centrul Pompidou http://www.centrepompidou.fr/
Cum ajungem: Nation - M1 - Hotel de Ville (durata aproximativa a traseului - 10 min) - vom trece pe langa Primaria Parisului, si mergem aprox. 10 minute pe jos pana la statia de metrou Rambuteau.
Info utile:
Pret bilet: 12 EUR. Gratuit pentru <26 ani.
Muzeul este deschis in fiecare zi de la 11 la 21, in fiecare zi, in afara de marti.
Nu este permis accesul cu bagaje voluminoase sau cu umbrele, este interzisa fotografierea cu blitz.
Biserica Sainte Eustache http://www.saint-eustache.org/
Cum ajungem: de la Centru pe jos, drum de 7-10 minute, statia de metrou Chatelet
Info utile:
Orar zilnic de la 9,30 - 19. Accesul este gratuit. Sculptura interesanta in fata muzeului
Conciergerie http://conciergerie.monuments-nationaux.fr/en/
Cum ajungem: de la Sainte Eustache pe jos, drum de 7-10 minute, statia de metrou Chatelet/Cite
Info utile: fosta inchisoare a Mariei Antoaneta
Pret bilet: 7 EUR. Gratuit pentru <26 ani.
Orar zilnic de la 9,30 - 18.
Musee d'Orsay http://www.musee-orsay.fr/en/home.html
Cum ajungem: Chatelet - M1 - Concorde (cu tot cu mers pe jos aprox 15 min)
Info utile:
Pret bilet: 5,5 EUR pentru 27-30 de ani. Gratuit pentru <26 ani.
Orar zilnic de la 9,30 - 18. Inchis luni

ZIUA 5 SAMBATA

VAUX LE VICOMTE + FONTAINEBLEUE (voi reveni cu detalii legate de aceasta excursie)

ZIUA 6 DUMINICA

Disneyland (voi reveni cu detalii)
Seara Turnul Montparnasse http://www.tourmontparnasse56.com/uk/

Surpriza planului este urmatoarea.
Ne mai raman luni si marti. Ce era mai important de vazut in Paris, am vazut. Luni si marti, in consecinta, fiecare face ce vrea.

Noi pasiuni

2009-08-12T22:57:00.002+03:00

In ultima saptamana, am descoperit o chestie foarte tare, si anume Orange film. Bine, stiam, ce-i drept de existenta ei, ca mai mergeam printr-a doispea cu Popeasca prin Plaza sau pe la Cinema Pro dupa ore, dar de vreo 3 ani, desi am mers la film constant, nu m-am dus miercurea.
Saptamana trecuta am fost cu o parte din colegele de la lucru + sefu, iar azi cu o parte din echipa fantastica de la Saschiz. Sper sa mai merg. Orange film rocks. Fara nici un fel de reclama.
Azi am vazut filmul "1,2,3... se fura un tren" sau ceva de genul asta, cu John Travolta. Nota po care o dau filmului este 7-, si asta pentru ca a fost un film fara pupaturi si in stanga mea era scaunul liber.

Unde esti? Si ce faci?

2009-08-11T21:45:00.005+03:00

Eu mai exist pentru tine?
E seara si deja incepe sa se faca toamna, sau cel putin asa as vrea eu sa cred, in ideea ca plecarea la Paris se apropie incet, dar e aici. E singurul lucru care ma mai tine in viata in momentele in care simt ca lumea imi fuge de sub picioare.
Au trecut aproape 2 luni de cand nu te-am mai vazut si de cand nu am mai fost in bratele tale... Iti amintesti?... timp in care am terminat facultatea, mi-am luat licenta (cu 9, au fost cam nesimtiti la faza asta, dar am depasit momentul), m-am inscris la cursurile de franceza (stii si tu cat de mult imi place), mi-am schimbat biroul la alt etaj (acum am mult mai multa lumina, si mi-am pus cateva poze cu mine si cu gagicile de la facultate), am pierdut si am castigat prieteni noi si vechi, am calatorit cu mintea si cu trupul, si voi face asta in continuare... Am citit si am invatat lucruri, am plans si am ras...
Te-am cautat in toti barbatii pe care i-am vazut si s-a intamplat sa regasesc o asemananare fizica izbitoare intre tine si un altul oarecare. Poate avea ochii prea albastri, iar ai tai sunt verzi...Si, totusi, nu esti tu... Si, totusi, orice as face, sunt momente in care se lasa seara, sunt singura, si imi amintesc.
Ascult Joe Dassin, si e ca-n melodie... Parca a trecut o eternitate...
Saca m-ar omori sa citeasca chestia asta, Saca fiind cea mai buna prietena a mea din departament (si ea tot o blonda, la fel ca Didi despre care tot ti-am spus), nu mai vrea sa auda ca vorbesc despre tine. Eu ma prefac ca nu vreau si ca ar trebui sa ma trezesc dar e mereu ceva care ma impiedica.
Nu am incetat nici azi sa ma intreb de ce? De ce am cazut atat de greu si de ce nu ma pot ridica? De ce te-ai intors de fiecare data, sa te iubesc pana la nebunie, iar apoi sa ma trezesc singura? Sunt doua lucruri in lumea asta pentru care as fi in stare de sacrificii pe care, altfel, nici nu mi le-as imagina... Parisul si tu...
Mi-e dor, Vali. Stii ca mi-e dor.

Amintiri din Paradis - ziua 2

2009-08-11T20:37:00.005+03:00

Ziua 2 a inceput undeva la 8 dimineata cu savoarea unui Vogue si a unei cafele dementiale dupa o noapte in care am dormit mai bine ca niciodata.
Am plecat mai apoi la Saschiz, un sat aflat undeva la 20 km de Seleus, trecand prin Sighisoara, unde intreaga echipa s-a ocupat cu restaurarea scarilor care duceau la cetate. Practic, drumul din sat pana la zidurile de pe deal era unul destul de abrupt, fara ceva amenajat recent. Asa ca grupul nostru de 15 voluntari a stat cateva ore bune sa bata tarusi, sa monteze blana de lemn (adica scanduri) si sa niveleze pamantul deasupra, astfel incat turistii sa se poata bucura de un drum bun pana sus, la cetate. Urmarea o puteti vedea si voi:

Fara echipa fantastica, turistii ar fi avut un drum mai greu pana la cetate, asa ca seara ne-am delectat pe la Sighisoara. Fain oras! O sa mai merg si a doua oara, si nu doar cateva ore. Sunt fericita ca i-am gasit un magnet fain cu cetatea lui Francois, ocazie cu care sunt sigura ce cal mai frumos cadou, in afara de prezenta mea, va fi format din mai multe chestii care sa-i aminteasca de Romania.
Mai jos, cateva imagini din Sighisoara:

Sighisoara vazuta de sus...

Cu Vera si Elena Paunescu

Cu Gabi si Elena

Dupa o zi destul de incarcata, seara a inceput mai repede, si am avut un somn mult mai lung decat in ziua precedenta. Din nou aer curat, si o companie agreabila.

Cateva imagini

2009-08-11T11:04:00.003+03:00

O prea minunata...

La cetate in Saschiz

In curtea casei parohiale din Seleus

In curtea unei case sasesti din Biertan

Prima seara

Avanpremiera

2009-08-10T22:16:00.002+03:00

... sau asa cred ca se numeste filmul de dinaintea premierei. Cum seara e prea scurta, iar lucrurile de spus foarte multe, astazi nu mai am timp sa scriu mare lucru despre weekendul care tocmai a trecut, asa ca va voi spune pe scurt despre ce am de gand sa scriu saptamana aceasta.
Maine urmeaza ziua 2 din Paradis, cu tot cu poze, atat cu locuri cat si cu oameni, cu oameni extraordinari pe care i-am cunoscut sau revazut, si cu care am petrecut 3 zile absolut inedite.
Ca tot veni vorba de lucruri care incep cu P si se termina cu s, si nu-s indecente, planul pentru Paris e terminat, asa ca o sa-l scriu si aici, in ideea ca se va gasi cineva la un moment dat care sa mearga fix 9 zile acolo, si cu siguranta ii va fi de ajutor. Vorbeste cunoscatorul. Si chiar daca nu vor fi chiar 9 zile, stiti cu totii, sau daca nu, va spun acum, ca pentru mine Franta e cea mai frumoasa tara din lume, si oricand voi scrie cu mare drag despre ea.
Si cum o calatorie nu vine niciodata singura, m-am gandit ca cele 50 de zile care au mai ramas pana pe 29 septembrie sunt cam multe pentru stat in Bucuresti, asa ca pe 28 august trag o fuga la Sinaia cu una bucata Blonda si 2 alte bucati. Prea frumos drumul pe Valea Prahovei, ca sa nu ma-ntorc. Promit si pentru atunci o avalansaaa de poze.
Daca e sa mi se intample si altceva cu siguranta postez, dar acum mi-am descoperit pe langa marea iubire pentru franceza si tot ce deriva din ea, o dragoste la fel de mare pentru locuri si calatorii.
Si daca 3 ani de zile am invatat la scoala numai ... productie, formule si teorii pe care astazi le-am uitat, pentru ca nu m-au innobilat cu nimic (bullshituri), am o viata la dispozitie sa vizitez, sa cunosc, sa invat (inclusiv istorie, care alaturi de matematica, a fost un fel de sperietoare pentru mine, n-am putut in liceu s-o invat niciodata). Si toate astea sa le impart cu voi.
Va scriu in graba aceste randuri, si nu imi vine sa ma opresc, dar e destul de tarziu, mai am o tigara mentolata de fumat si un mail catre amicul meu francez in care sa-i vorbesc mai pe scurt decat voua despre Transilvania si bogatiile ei.

Mandra ca sunt ardeleanca

2009-08-10T21:41:00.004+03:00

Pentru a va face o introducere asupra locurilor pe care le-am vazut a doua zi, am gasit un filmulet fain pe YouTube, care nu are nevoie de nici un comentariu... Spune atat de multe... Daca uneori imi pare rau ca sunt cetatean roman, totusi cand ma intorc in Ardeal, lucrurile se schimba. Acum stiu ce ii voi arata lui Francois cand va veni in Romania. In nici un caz Bucurestiul. Enjoy :)

Banc

2009-08-10T21:38:00.001+03:00

Facand o mica pauza de la istorioarele din Transilvania, revin cu un banc auzit de la Ben, una din gazdele noastre si cel mai tare ghid turistic alive.
- Auzi, Ioane, tu vorbesti cu nevasta-ta cand faci amor, ma?
- Numa' cand ma suna.
:))

Amintiri din Paradis - ziua 1

2009-08-10T21:14:00.003+03:00

Dupa cum am promis, revin azi cu impresii despre zona satelor sasesti din Transilvania. Pozele urmeaza maine, sunt in curs de procesare pe suporturi de stocare a informatiilor :)), dar puteti gasi unele si pe hi5. A venit si vremea lui sa devina public, desi il am de ceva ani, si nu in scopuri cocalarnicesti :))
Si cum intotdeauna dupa ce ma intorc de prin tara, evenimentele sunt ca un fel de conglomerat in mintea mea, cred ca cel mai ok a fost s-o luam pe zile.
Vineri am plecat din Pipera undeva la ora 14, un drum de vreo 7 ore (evident, cu binecuvantatele opriri de tigara) si am ajuns in destinatia finala (Seleus, judetul Mures) pe inserat. Ca puncte de reper pe traseu, ar fi de mentionat Valea Prahovei (Sinaia, Busteni, Predeal) - Brasov - Sighisoara, satul Seleus fiind undeva intre Sighisoara si Targu Mures, orasul acesta din urma fiind undeva la 40 de km de unde am stat.
Cazarea - o fosta casa parohiala, extraordinar amenajata, mirosind a curat si a departe de Bucuresti. Gazdele deosebit de primitoare, amfitrionul fiind, de altfel, "consatean" de judet, mai exact din Calan (Hunedoara, pentru cunoscatori). Nu stiu altii cum sunt si ce spun, dar eu o tin pe a mea: oameni ca ardelenii nu intalnesti nicaieri. Si asta nu doar ca prin vene imi curge acest sange, lucru pe care il spun cu onoare... darf fie ca ne place, fie ca nu, spiritul ardelenesc si toata civilizatia si "mintea" ce desparte aceasta categorie de celalte din Romania, se datoreaza si ungurilor si nemtilor, care au adus disciplina si ospitalitate.
Aer curat, priveliste de vis, un sat asa cum trebuie sa fie, fara birt, biliard, cafenele si blocuri. Un sat ca-n legende, inconjurat de dealuri si de case in spatele carora se ascunde istorie.Masa de seara mai bine ca la mama acasa si tipic romaneasca, ca in amintirile dragi din copilaria din Apuseni...mamaliguta cu tocanita...si apoi o noapte plina de hohote de ras pana la ore tarzii... Evident, cand a venit vorba de activitati de conservare a biodiversitatii si de sapa, mi-a scapat porumbelul ca eu "nu stiu s-o tin in mana", dar probabil de la tuica de Ardeal si de la vinul de Saschiz, am omis sa mentionez si cuvantul "sapa", lucru ce nu a fost deloc ignorat, ci intampinat de o portie buna de ras din partea colegilor mei.
Ziua s-a incheiat undeva pe la ora 2 (noaptea), cand am cazut si am adormit instant in cel mai adanc somn de luni bune incoace.

Medley

2009-08-09T22:39:00.003+03:00

Inainte sa ma apuc sa scriu impresii din satele sasesti, lucru pe care cel mai probabil il voi face maine, m-am gandit ca daca tot m-am intors acasa, atat fizic, cat si la amintirile si lucrurile care ma fac sa ma gandesc la Vali (da, n-am scapat de obiceiurile proaste), n-ar strica un Gipsy Kings...
In seara asta trebuia sa caut o pensiune draguta la Sinaia, unde intentionez sa plec peste 2 saptamani, si sa-i dau un mail lui Francois cu impresiile de calatorie.
Dar nu...
Fumez ultima tigara, mi-e somn, e tarziu, si mi-e dor de Vali.
Ce frumos ar fi fost sa fi vazut impreuna locurile astea superbe, sa respiram impreuna aerul racoros si curat din Ardeal, sa te adorm in saruturi... Mi-e dor de tine, nu inteleg de ce nu pot sa uit...

Un week-end de vis

2009-08-09T21:39:00.002+03:00

Dragii mei,

Dupa un week-end de vis, iata-ma inapoi in Bucurestiul teribil de calduros si plin de praf. Singura surpriza placuta e ca la mine pe strada se asfalteaza, si ca maine ma intorc la birou, dar in rest nimic.
Am fost la Sighisoara si in imprejurimi, intr-o campanie de responsabilitate sociala desfasurata de firma la care lucrez in colaborare cu fundatia Adept. Si nici concertul lui Duffy de la Mamaia, nici team-buildingul de la Nisipuri de anul trecut nu au fost in stare sa depaseasca frumusetea deosebita a satelor sasesti din Transilvania si a oamenilor minunati pe care i-am gasit acolo. Nici nu stiu cu ce sa incep, in momentul asta stau si savurez o tigara aromata (am revenit la obiceiul de a fuma Vogue), alaturi de un vin de Saschiz teribil de bun si aromat, ferestrele-s deschise la maxim, si imi amintesc de unul din bancurile din prima seara, pentru ca am ascultat cel putin 100...
Stiati ca Bula si-a schimbat numele?
Mai nou il cheama Benis.

Filme frantuzesti vs filme frantuzesti

2009-08-05T23:06:00.003+03:00

In ultimele 2 zile am vazut 2 filme frantuzesti, unul pe DVD, celalalt la cinema. Primul de acum 5 ani, iar celalalt de anul asta. Diferenta uriasa intre ele.
In cel de pe DVD, "Un amour a taire" ("O dragoste ce trebuie tinuta secreta"), o poveste impresionanta, despre viata (sau infernul) evreilor si a homosexualilor in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Am plans la sfarsit cum n-am mai plans demult, cu toate ca filmele istorice sau cu razboaie nu s-au numarat niciodata printre preferatele mele, indiferent de momentul pe care il surprindeau. Am ramas absolut dezgustata de nemtii anilor '40, si se pare ca nu degeaba spiritul meu artistic nu poate sa invete niciodata germana.
Al doilea, cel vazut azi, "Coco before Chanel" a avut ca punct forte doar faptul ca era-n franceza. Desi cu prezenta lui Audrey Tatou, nimic care sa te tina in suspans, care sa fie interesant, emotionant. Se pare ca pe masura ce timpul trece si tehnologia evolueaza, filmele sunt tot mai proaste.
Dupa ce am vazut 3, din arhiva Institutului Francez, am ajuns la concluzia ca filmele frantuzesti nu sunt proaste. Dar cu siguranta, majoritatea celor foarte recente sunt total lipsite de oric interes.

Iar plec din Bucuresti!

2009-08-05T22:53:00.002+03:00

Cand m-am intors de la Mamaia, de la concertul Duffy, nu m-am gandit ca pana in septembrie mai plec din Bucuresti. De atunci a trecut aproape o luna si jumatate, iar weekend-ul in sine inca imi pare ca a fost ieri. Cum zilele de concediu au intrat in sac sau sunt destul de departe, nici macar acasa nu mi-am facut planuri sa merg.
Placuta mi-a fost surpriza astazi cand am aflat ca in weekendul asta plec la Saschiz, o localitate situata la 20 km de Sighisoara, intr-un program de responsabilitate sociala. Nu va fi un weekend de stat si vizitat chestii, ci unul de activitati gen marcat trasee turistice, si, cum nu voi sta nici la hotel de 5 stele, cu siguranta accesul la laptop si net va fi mai mult decat restrictionat. Sper doar sa am semnal pe telefoane, si sa nu uit de proviziile cu tigari.
Nu sunt un fan inrait al adunatului gunoaielor din padure sau al marcarii copacilor pentru trasee turistice si nu m-am imaginat vreodata facand asta. Plec in ideea ca e fain sa fac bagaje, si ca atunci cand ma intorc o sa mai am de numarat doar 50 de zile pana plec la Paris.

Inca 57 de zile, mon amour...

2009-08-02T21:47:00.000+03:00

Rectificare

2009-08-02T18:40:00.002+03:00

Planeta Pamant e frumoasa, pacat ca e locuita.
Ca tot ma uitam la stiri in seara asta pe net, inainte sa ma apuc de bine-cunoscuta activitate de planificare a excursiei de luna viitoare (am trait s-o spun si pe asta, ca luna viitoare plecam), am dat de ceva de care nu stiu daca sa rad, sau sa ma bufneasca plansul.
Am citit aic i cum ca o tanara americanca a cerut in casatorie un Montagne Russe (adica un trenulet din ala de te da peste cap - se pare ca si la figurat, nu doar la propriu), ocazie cu care am aflat ca s-au mai oficiat astfel de cununii, gen cu zidul Berlinului sau cu turnul Eiffel si ca exista un fel de "boala" de a iubi lucruri fara viata. Nu in sensul de a-ti placea un anumit loc, ci in sensul de relatie, de "cuplu", implicand evident si relatii sexuale.
E clar, nu mai deschid nici internetul. Eu nu-mi pot imagina senzatia orgasmica pe care ti-o poate da o poza cu un montagne russe, seara, la lumina lumanarilor.

Romania e o tara frumoasa !

2009-08-02T18:25:00.002+03:00

Pacat ca e locuita!
O zicala pe cat de trista, pe atat de adevarata. In general, nu ma uit la televizor, pentru ca stirile care ma intereseaza le iau de pe net, pentru muzica exista youtube, iar emisiunile de divertisment de la noi sunt atat de plictisitoare si de sub cel mai elementar nivel de intelectualitate, incat prefer sa ies oriunde in Bucuresti, numai sa nu ma uit la asa ceva.
Cu toate astea, ieri si azi am auzit (fara sa vreau, in trecere, ca de la o vreme toata ziua se vorbeste despre asta) 3 stiri.
Una cu crima de la Timisoara, stiti si voi, bosorogul transat de 2 studenti la medicina. A doua cu scandalul Spiru Haret... si a 3a cu bebelusi morti prin spitale.
O sa-i rog pe ai mei sa dea televizorul pe mut cand mai trec prin sufragerie.
Eu una m-am saturat sa aud asa ceva!

Acum si atunci

2009-08-01T22:11:00.002+03:00

Cred ca intrebarea cea mai frecventa si penala care i se adreseaza unui copil de pe la 3 ani, si pana se face mai mare, cam la vreo 10... e: "Ce vrei sa te faci cand cresti mare?". Evident, toata lumea la varsta aia vrea sa se faca doctor, avocat, presedinte, sef, si cam pe aici se invarte lista optiunilor. Sunt prea multi ani de atunci sa imi amintesc ce vroiam sa fac cand sunt mare, dar cu siguranta era cel putin una din cele 4 variante de mai sus. Si era alegerea mea, si sunt sigura ca raspundeam cu toata convingerea ca peste mult timp aveam sa devin ceea ce le spuneam tuturor adultilor enervanti care ma intrebau asta.
Am 21 de ani, am terminat o facultate, si nu stiu ce vreau sa ma fac cand sunt mare. Idealul cu "vreau sa fiu doctor" s-a dus pe apa Dunarii, tinand cont ca sufar de spitalo-fobie, si desi cochetez de ceva vreme cu ideea de a merge la drept, as face asta mai mult de dragul de a citi si de a invata si altceva decat de telul de a deveni avocat (mie nu-mi place sa mint, nu as fi in stare sa apar un criminal). Presedinte... cam greu sa devin, ca nu-mi place politica si sunt sigura ca nu m-ar vota nimeni, cat despre sefie...e cale lunga pana acolo.
In copilarie, aveam 4-5 prieteni de prin vecini, cu care ma jucam "Omul negru", "Ascunselea" si jocurile alea comuniste care nu mai exista astazi ("Imparateasa" sau cam asa ceva, "Flori, fete si baieti") si ei erau universul meu. Astazi nu mai stiu nimic de ei, iar prietenii care s-au perindat intre timp au fost diferiti, pe unii ii iubesc iar la altii am renuntat.
In copilarie, iubeam un singur baiat si imi imaginam o nunta mare, cu toata familia prezenta, si multi copii in viitor. Astazi, am uitat sa iubesc, si cand in final incep sa cred ca mi se intampla asta, e total hilara ideea de nunta sau de iubire care sa treaca peste ani, cu atat mai mult ca niciodata nu am ost cu adevarat fericita din punctul asta de vedere, si cand aveam iluzia ca ceva e bine, se intampla ceva...si trebuia sa ma trezesc.
Cand eram pe la 5-6 ani, imi imaginam ca cea mai frumoasa perioada e varsta de 18, ca poti sa iti iei lumea in cap si sa-i dai naibii pe toti... iar azi, mi-as dori sa fiu iar la 6 ani, sa n-am credite si nici griji care nu mi-as fi imaginat vreodata ca exista.
Ca-n melodie, vreau sa ma dematurizez...

Din seria... te-am iubit...

2009-07-28T22:45:00.002+03:00

Mi-ar placea sa te intorci la mine macar o data, sa ascultam melodii care candva imi faceau rau, care ma faceau sa plang, ca era toamna, ca atunci, ca era vara, ca acum, mai recent... Mi-ar placea sa ma prefac ca te mai iubesc, si ca o sa ramanem impreuna pentru totdeauna.
Mi-ar placea sa fumez tigara de dupa privindu-te in ochi si spunandu-ti cum am fost pustiita fara tine (bullshit!). Mi-ar placea sa gustam impreuna ciocolata alba, chiar daca tu te-ai supra saturat de ea, si sa ne stingem cu un sarut. Mi-ar placea sa ma minti din nou, sa iti simt respiratia sufocanta ca atunci... Iti amintesti? Mi-ar placea sa fiu iar sarea si piperul din viata ta, condimente pe care le-as alege de o mie de ori, dar, inteleg ca tie iti place mancarea fara gust.
Mi-ar placea sa sacrific iar n lucruri ca sa ajung la tine, si sa las la o parte alte prioritati doar sa fiu a ta din nou.
Si asta nu pentru ca te mai iubesc, pentru ca am uitat ce inseamna asta... Ci pentru ca stiu ca ti-ar placea la nebunie The Little Pink Dress.
In amintirea vremurilor de atunci, si privind la orizonturi care nu te mai includ (nici macar in vis), iti dedic toate astea...Sa vezi cat de mult te-am iubit.

Bruneta de la drept

2009-07-28T22:39:00.002+03:00

Da, da, eu , prezenta!!!
Asa ca am dat ASE-ul cu tot cu Management cu tot pe o incursiune in psihologie judiciara, filozofie, si istorie!
Asa ca inainte sa plec la Paris, am ce face!
Dau la drept :D Termopane, termopane...

Ziua 2 - planul

2009-07-28T22:09:00.002+03:00

Stau si ma gandesc ca atunci cand eram in mijlocul examenelor, sau cand scriam la licenta, aveam mai mult timp decat acum sa rascolesc pe net locuri de vazut in Paris, sa ma uit la poze, sa citesc despre cluburi si restaurante si sa numar lunile.
Azi mai avem 62 de zile pana la plecare, si de la ultima postare pe tema asta n-am facut nimic. Adevarul e ca Ana M si Blondie au fost plecate din Bucuresti, iar cu madmuazelele Ana Z si Ilinca am iesit sa bem (nu exagerat, un Redd's la Curtea Berarilor de pe Lipscani sau imprejurimi) si am dat-o-n alte subiecte de discutie, numai despre ziua 2 n-am vorbit.
Maine ne intalnim in formula completa in proportie de 80%, intrucat Blondie are un program destul de nasol si ne va fi alaturi doar spiritual.
Ziua 2?... M-as imparti in 1000 de bucatele, fiecare sa cutreiere cate un coltisor din orasul pe care-l iubesc, dar cum nu fac parte din nici o poveste descrisa intr-un film sau roman scris in limba lui Balzac, am prioritizat un pic niste chestii...
In ziua 2, as vrea sa revad Luvrul... nu mult, 4 ore, cat sa inteleg de ce Monalisa e atat de celebra si picturile uriase, de acopera un perete, nu... Sa mergem apoi prin Tuileries si sa vedem Turnul in departare. Sa ajungem in Place de la Concorde, la obelisc si sa vad de ce un monument dedicat civilizatiei egiptene e tocmai in centrul Parisului. Sa o luam apoi agale pe Champs Elysees si sa ne oprim la un bistro, sa dau 12 euro pe o bere si sa le zic francezilor "buna" (e un fel de fetish treaba asta :)) ). Sa urcam in zig-zag treptele Arcului de Triumf, si sa ajungem seara la impozantul La Defense, sa vad ca zgarie-nori exista si in realitate, nu doar in filme, si ca ii pot vedea la Paris, nu in Statele Unite... Iar noapte tarziu sa ne lasam pe valuri de muzica la Six Seven de pe Champs Elysees.
Maine le voi impartasi si copiloatelor povestea. Povestea zilei cu numarul 2... Imi doresc enorm sa recitesc atunci postarea asta si sa imi amintesc cat de mult am asteptat momentul, cum ma trezeam in fiecare zi, ajungeam la birou si inlocuiam AMR 63 cu AMR 62... pana intr-un final, cand vor mai fi AMR 3 (ca la momentul ala cred ca imi iau si concediul).
Daca in ceea ce priveste un barbat, mi se pare perfect normal ca cui pe cui se scoate, daca o relatie de prietenie cu gagicile poate fi inlocuita de alta, pentru ca oamenii vin si pleaca, sunt convinsa ca nu exista loc in lumea asta care sa ma fascineze mai mult decat Parisul.
Si sunt infantila, poate, si e placerea mea sa imi recunosc defectele si punctele slabe, pentru ca ele fac parte din mine. Imi place si mai mult sa le transform in planuri, ambitii si obiective (ca nu degeaba am terminat Managementul - nu m-am ratat 3 ani degeaba invatand cum se organizeaza productia in uzine sau cum se naste un tsunami, am mai invatat si treburi utile...). Si cum nimic nu poate inlocui Parisul, un jour j'y reviendrai. Pentru totdeauna.

M-am regasit

2009-07-28T21:56:00.002+03:00

Zilele astea am facut o pauza in a scrie pe blog, nu din lipsa de timp, ci din lipsa de inspiratie mai degraba. A fost un moment in care am stat sa ma analizez mai bine pe mine insami, sa ma caut si sa ma regasesc.
Mi-am dat seama ca imi plac obiceiurile mele proaste, si imi place sa ma mai gandesc din cand in cand la Vali, nu pentru ca l-as mai iubi, pentru ca tacerea care s-a lasat intre noi de luni bune (sa nu exagerez, cam de vreo doua) a fost suficienta. Imi place sa ma gandesc la el pentru ca momentele pe care le-am trait impreuna (as putea numara pe degetele de la ambele maini cate ore am stat efectiv in anul care a trecut si de cand ne stim) imi dadeau o pasiune uluitoare. Era ca si cum mintea se desprindea de trup, si eram la un nivel superior. In consecinta, m-am apucat sa fumez Vogue, si nu, nu e o metafora care sa sugereze ca Vali s-ar fi intors, ci pur si simplu o constatare a faptului ca nu am nevoie sa fiu indragostita ca sa fiu fericita.
Nu am stat niciodata sa vad ce inseamna feminitatea si in ce au constat miscarile feministe de-a lungul timpului. Pentru mine feminitatea inseamna sa cred puternic in mine, sa imi fac placerile ca si cum lumea s-ar sfarsi maine, sa nu-mi pese cat investesc intr-un lucru atat timp cat mi-l doresc (si, da, as renunta la multe pentru a revedea Parisul iar si iar...). Si imi place sa fiu scandaloasa, sa creez controverse, sa fiu model si anti-model pentru ceilalti, si imi plac la nebunie noile mele achizitii, respectiv The Little Black Dress si The Little Pink Dress (care trebuia sa fie red, dar merge si roz). Imi place sa citesc romane in franceza si ma uit la filme frantuzesti. Imi place sa fiu barfita, e o satisfactie absoluta cand stiu ca altii isi consuma energia vorbind despre mine. Imi plac chestiile cu sclipici si strasuri, chestiile aurii si argintii. Imi place satinul si atingerea fina ale celor 2 Little Black Dresses. Imi place sa trec de la o stare la alta, si nu ma consider nebuna. Ma consider eu insami, si ma regasesc.
Postarea asta nu vorbeste despre nimic, vorbeste despre lumea mea si lucrurile care ma fac fericita.
Cred in mine. Si cred in ambitiile mele. Si in felul asta, sunt cea mai feminina persoana alive!

Frustrari de indragostita

2009-07-26T19:17:00.004+03:00

Vorbeam azi cu un coleg din Timisoara despre ce mi-ar placea sa fac azi.
Eram la birou, zi linistita de duminica, fara multi clienti si multe situatii de rezolvat. O zi in care am incercat sa-mi redau mentalitatea ca cea mai importanta persoana din viata fiecaruia este sinele. O idee pe care o sustin cu tarie si incredere prietenilor apropiati, dar pe care se intampla sa o uit din cand in cand si in cazul meu.
Daca as avea masina mea, m-as urca acum la volan si as conduce, cu difuzoarele date tare pe piesele mele preferate, as conduce oriunde, pret de cateva ore. Sa vad drumul drept si liber in fata mea, si sa incerc sa ma regasesc. Sa inteleg de ce sunt asa, desi as incerca imposibilul.
Mi-ar placea sa ma urc acum in avion si sa dau o fuga la Timisoara, fara bagaje, doar sa beau o limonada la o terasa si sa ma intorc. As putea s-o beau si singura, nu m-ar deranja. Sa nu ma sarute si nici sa ma imbratiseze nimeni, pentru ca asa cum ii spuneam si colegului, de aici incepe totul... Idei ca de ce nu ma suna, ca ce are, ca daca il sun crede ca il stresez, sau poate asteapta sa-l sun... De ce sa le am? Eu intotdeauna am spus ce am avut de spus si am facut ce mi-a dictat felul de a fi, fara sa stau pe ganduri. De ce in alte cazuri nu sunt eu si de ce ma tem ca reactiile celorlalti m-ar afecta si pe mine?
M-am apucat sa citesc o carte in franceza. "Personne n'y echappera" de Romain Sardou, n-are nici in clin, nici in maneca cu iubire, e mai degraba un thriller politist. In seara asta o sa vad partea a doua din "Elizabeth", ca data trecuta cand am incercat sa-l vad, am lasat toata placerea de a vedea si asculta un film in franceza sa aud vocea unui necunoscut pret de zeci de minute.
Vreau sa nu mai fie 65 de zile pana plec la Paris, si vreau sa fie maine, si nu vreau sa se termine niciodata sejurul de 9 zile. Vreau sa ploua si sa-mi fie somn, sa n-am semnal pe telefon si sa incerc sa cred c-a incercat sa ma sune sa ne vedem din nou.
...
Destul! Ma duc sa ma uit la "Elizabeth".

Exaltare

2009-07-25T18:17:00.002+03:00

De 21 de ani jumate, si vreo cateva zile, sunt mereu alta dar intotdeauna aceeasi. Desi de-a lungul anilor, am fost satena, roscata, bruneta, blonda, roscata, satena iar, si actualmente bruneta... Desi in generala uram franceza, iar acum o iubesc... Si desi cand terminam liceul voiam sa fiu contabila, iar acum nu stiu ce mai vreau... un lucru nu s-a schimbat niciodata.
Felul in care spun si gandesc "am intalnit pe cineva"... entuziasmul... exaltarea... ideea ca de data asta trebuie sa fie bine...
Asa ca, in binecunoscutul si dulcele stil clasic...

Schimb de tigari

2009-07-25T08:47:00.003+03:00

Aseara am fost la terasa. Una din serile super calduroase de vara, in care nu-ti vine sa iesi pe nicaieri, dar una din acele seri in care tot disconfortul termic cade neputincios in fata celorlalte motive pentru care trebuie sa iesi la terasa.

Sunt genul de om care crede si nu in coincidente, asta depinzand de starea de spirit si de momentul in care coincidentele apar. Fumam aseara linistita la masa, avand o companie teribil de agreabila, paiele mele mentolate si aromate, Vogue slims. M-am apucat acum cateva luni sa fumez din astea, pentru ca isi luase Blondie si eram curioasa cum sunt. M-am convins inca de la prima tigara ca o sa las Kent 8-ul pentru "Jardin sous la neige", ceea ce s-a si intamplat. Revenind la momentul de aseara, stateam si ma delectam maxim cu o tigara Vogue.

Mi s-a intamplat de multe ori pe la cafenele sau pe la alte evenimente la care m-am dus (gen concertul lui Duffy de la Mamaia) sa intalnesc promoteri/promotere care sa imi dea moca ultima varianta 3-tek de Kent/Parliament/Sovereign etc. Aseara s-a intamplat o chestie similara, doar ca mie mi s-a parut o coincidenta maxima.

Venise la noi la masa o gagica, promovand Glamour mentolate. Ma vazuse ca fumez Vogue si, cum tipul de tigara e similar cu Glamour, incepuse sa-mi prezinte cat de misto sunt tigarile ei, ca marca JTI care o produce e numarul 1 mondial si altele asemenea si ca imi ofera un pachet gratuit cu conditia sa ii dau pachetul meu de Vogue. Foarte copilaroasa (ca deh, aseara si situatia a fost de asa natura incat sa ma port asa, lucru pentru care nu pot decat sa ma bucur), am intrebat-o: pai eu mai am 2 tigari in pachet. Va dau unul aproape gol pentru unul plin?

Raspunsul a venit ca o revelatie: "E un prim pas sa renunti la obiceiurile proaste, si sa te indrepti spre cele bune". I-am dat pachetul, desi mie imi plac mai mult Vogue decat Glamour, si desi nu cred ca o sa tradez "Jardin sous la neige", faza cu schimbul, si cu renuntatul la obiceiurile proaste sa accept noutatea si "pachetul plin" contra celui gol, a picat intr-un context ce nu putea fi mai potrivit.

Luni de zile am mintit, incercandu-mi sa-mi induc ideea ca am renuntat sa ma gandesc la Vali, desi imagini cu el ma obsedau cand nu ma asteptam. Astazi, desi povestea noastra a fost atat de aromata...sunt sigura ca am aruncat pachetul gol pentru cel plin. Si am reusit, fara sa arunc si sa sparg chestii, sa trec la o noua etapa, o etapa mult mai promitatoare si plina de optimism.

Cum ma caut

2009-07-22T20:53:00.002+03:00

Delilah, o sa iti "imprumut" putin titlul, pentru ca mi s-a parut cel mai potrivit sa descrie starea in care sunt acum.
Dupa o perioada destul de lunga in care am trait cu nostalgia lasata de Vali, o nostalgie care a adus mai mult ravagii decat amintiri frumoase... incep sa cred ca mi-am revenit. Oamenii vin si pleaca, cu unii ramai prieten, iar altii iti schimba felul de a fi in asa fel incat iti imaginezi ca niciodata nu mai poti fi tu.
S-a intamplat ceva foarte recent, atat de recent incat stau si ma intreb daca e vorba doar de placerea de a cadea in vrajeala sau daca e ceva care trebuia sa se intample si a aparut ca-n bancurile alea, cand nimeni nu se mai astepta. Oscilez in a crede ca e un banc sau in a crede ca poate fi ceva pe bune...si, ca s-o scurtez, am intalnit pe cineva.
Sper ca a venit ziua aia cand pot sa fiu indiferenta cand ii aud numele sau cand vad o reclama la ciocolata, sper ca pot sa il uit, sau sa ma detasez, fara sa fie nevoie sa sparg chestii sau sa innebunesc.
Si sper ca starea de pseudo-indragosteala in care tocmai am cazut sa fie cel mai bun mod de a ma regasi.

Je t'aimerai jusqu'au ma morte....

2009-07-20T23:21:00.002+03:00

Azi am renuntat sa mai folosesc google translate cand scriu in franceza, doar ca sa gasesc cele mai potrivite fraze si sa imi puna accentele. De azi, desi gandesc in franceza, o sa le scriu in romana, pana in momentul in care cuvintele se vor scrie asa cum le gandesc.
Am vazut in seara asta un film impresionant, un film bun, un film excelent, un film pe care mi-ar fi greu sa il vad a doua oara, din cauza emotiilor puternice pe care le poate crea. Este vorba despre "Amantul", al doilea film frantuzesc dupa "Il y a longtemps que je t'aime", despre care pot spune ca e cu adevarat impresionant, mult peste porcariile care-s prin cinema in ultimul timp.
Este vorba, evident, de o iubire traita la maxim, o iubire intre 2 oameni apartinand unor clase sociale si etnice complet diferite, si care in ciuda sentimentelor care si-au pastrat intensitatea zeci de ani, nu au ramas impreuna. Multi vor spune: "Raluca asta n-are ce face decat sa se uite la filme (in franceza, fara subtitrare) siropoase, sa planga la ele si sa mai scrie si pe blog despre asta". Sincer, putin imi pasa, putin ma intereseaza daca povestile astea exista la asemenea cote sau sunt doar pura fictiune. Prefer un film care sa iti taie respiratia decat o comedie gen familia Bundy, din care in afara de poante proaste, nu ai nimic de invatat, si este strict parerea mea.
Un film care mi-a dat de gandit, si poate acum, dupa ce l-am vazut din intamplare si l-am ales din atatea doar ca avea un titlu care m-a atras, l-am inteles pe Vali. Am inteles ca desi ne-am iubit frenetic, pentru ca il simt acum la fel de aproape ca si atunci, si sunt sigura ca nici lui nu i-a fost usor...nu am ramas impreuna.
Te iubesc, dragul meu, in continuare. Esti la fel de viu in mintea mea ca si atunci cand ti-am spus prima oara "buna", cand venisem la Ionela la birou...si cu atat mai mult te simt ca in noaptea in care ti-am spus prima oara ca te iubesc.
Ar trebui sa vezi si tu "Amantul", ai intelege de ce mi-a creat starea asta, si, la fel ca in film, dragul meu, si mie imi place sa scriu. Despre noi povestea ar avea putine file, dar as face-o sa fie asa cum ar fi trebuit, asa cum mi-as fi dorit si sunt convinsa ca ai fi vrut si tu. Evident, deznodamantul ar fi acelasi ca si acum. Te iubesc. Oare unde esti acum si ce faci? Eu mai exist pentru tine?

L'autre :) Realité ou fiction?

2009-07-19T21:16:00.002+03:00

Mon amour,

J'ai été tellement heureuse de parler au telephone avec toi aujourd'hui. J'ai senti beaucoup de chaleur dans ton voix.
Depuis j'ai quitté Paris en 2005, j'ai rêvé tous les jours d'y revenir en arrière. Ce rêve semblait impossible au début, et maintenant, mon amour, il sera vrai. J'ai terminé l'université avec beaucoup d'espoir qu'un jour je vais vivre à Paris pour toujours. Cet automne, je vais aller à une deuxième université ici pour etudier le droit et je vais également apprendre le français parfaitement. Mon ambition est de venir étudier à Paris et y commencer une nouvelle vie. Il sera difficile et je dois rester ici pour les etudes, en Roumanie, encore 4 ans.
Ma situation financière est bonne alors et il sera plus facile pour moi de venir à Paris plus souvent, pour te voir et passer des belles soirees ensemble. Et après avoir fini l'école ici, je vais faire tout le possible de rester a Paris pour toujours. Je suis un peu nerveuse parce que demain je vais avoir un examen de français afin de voir ce qui est de mon niveau et de commencer le cours. Peu importe combien de temps il faudra, je le ferai ce qu'il faut pour apprendre.
Aujourd'hui, mon amour, nous avons 72 jours qui nous séparent, et je vais les compter, jusqu'à ce que je verrai ton visage. Je pense tous les jours comment te surprendre lors de notre première nuit, et je n'ai pas trouvé la solution parfaite pour le moment. Cependant, je te promets qu'il sera un moment très spécial pour nous deux et que tu ne l'oublierai jamais. Mon Dieu, je te désire tres fort, et ta voix et les images de toi me hantent où je vais. Je t'embrasse, mon bébé, et je te dis à bientôt.
Si tu me demandes ce que je vais faire la semaine prochaine, la réponse est simple: je penserai à toi tous les jours et nuits.

Dupa 4 ani... va fi exact ca in versuri...

2009-07-18T19:01:00.004+03:00

73 de zile... si nu ma intereseaza daca o sa fi imbracat sau nu in albastru, ca in melodie, dar stiu sigur ca va fi un sejur de neuitat. Atat pentru mine, cat si pentru tine. Timpul si-a pierdut rabdarea...
73 jours... et ne m'interesse pas si tu serais habille en bleu, ou non, meme come dans la chanson, mais je sais qu'il sera un sejour inoubliable. Meme pour moi, et meme pour toi.Le temps a perdu sa patiente!!!

Ziua 1 - planul

2009-07-18T18:37:00.002+03:00

Dragii mei, incercand sa ma bucur de cele 73 de zile ramase pentru a rascoli pe toate partile Parisul in asa fel incat sa stabilim ce o sa facem in cele 9 zile care bat la usa, am avut o discutie foarte serioasa cu Ana M, urmand sa o aducem la cunostinta si copiloatelor, cand o sa facem o sedinta scurta de informare saptamana viitoare. Asteptam sa se intoarca Didi din Bulgaria, pentru a stabili data si ora exacta. Si locatia.
Cum hotelul nostru e undeva in zona Nation, in prima zi, dupa ce ajungem, ne cazam si ne pregatim din toate punctele de vedere pentru incursiunea in Orasul Luminilor, am stabilit urmatoarele: o sa mergem pe jos pana la Place Bastille (care e in apropiere), ocazie cu care o sa vedem si imprejurimile, dupa care ne urcam in metrou si directia Notre Dame. A fost primul lucru, dupa cum va spuneam, la care m-am gandit in urma cu multi ani cand nu stiam mai nimic despre orasul care avea sa ma fascineze. De acolo, hop hop in metrou si lasam seara pentru Champs de Mars, Scoala Militara si orasul vazut de la ultimul etaj din Turnul Eiffel.
Evident ca vom sarbatori in mare fel prima noastra seara, impreuna cu prietenii nostri francezi, undeva langa Sena si Notre Dame, la una din terasele de pe la Saint Michel.
Pun planurile pe blog, sa nu am necugetarea sa ma abat de la ele. Ca si cu legile, care devin valabile de la publicarea in Monitorul Oficial, rog copiloatele sa ia la cunostinta asupra deciziei.

Oare cat o sa mai traim in Romania?

2009-07-18T11:21:00.005+03:00

Saptamana trecuta circula pe mail urmatoarea stire (despre care nu stiu cat e sau nu de veridica), dar merita citita si de bagat la cap:

Un bărbat din satul Piatra, judeţul Olt, a murit, joi după-amiază, la scurt timp după ce a fost sunat pe telefonul mobil şi a fost anunţat că a câştigat un premiu de 2.000 de euro, soţia victimei afirmând că va depune plângere la Poliţie pentru a afla cine a făcut gluma care i-aucis soţul. Milică Miu (65 ani), din satul Piatra, care aparţine de localitatea Piatra-Olt, a fost sunat de o persoană care l-a anunţat că este câştigătorul unui premiu în valoare de 2.000 de euro. "Eram cu el în curte când am auzit la un moment dat că m-a strigat şi mi-a spus căvorbeşte cu cineva la telefon şi că a câştigat 2.000 de euro. Mi-a zis să-i aduc buletinul ca să dea CNP-ul şi mi-a mai cerut un pix şi o foaie ca să noteze contul de unde ar fi urmat să ridicăm banii",povesteşte Ioana Miu, soţia bărbatului. Din cauză că nu vedea foarte bine, bărbatul i-a cerut soţiei să aducă un vecin care să noteze pe o foaie numărul de cont ce îi era dictat prin telefon. "Am venit cu băiatul vecinilor. Când am ajuns în curte, soţul nota ultimele trei cifre ale contului. La un moment dat, l-am văzut cum alunecă de pe scaun şi cade", a mai spus Ioana Miu.

Iar cel care a facut gluma, se amuza copios pe seama batranei cand aceasta a sunat inapoi si a spus ca sotul ei a murit.
Este penibila atat situatia batranului ca a putut sa creada asa ceva (de fapt majoritatea romanilor cred ca orice zboara se mananca) cat si a celui care isi bate joc pur si simplu de fraieri, altfel nu pot sa-i numesc.
Acum cred ca autoritatile vor face ceva in acest sens, ma refer si la cei care fraudeaza zi de zi persoanele...Dar sa se ajunga la "crima" din cauza acestor SCURSURI ale societatii , mi se pare ca se intrece orice masura!

Si pentru ca sarbatorim....

2009-07-17T21:36:00.003+03:00

.... cele 73 de zile ramase (tinand cont ca in momentul in care am luat biletele de avion pe care am dat 90 de euro dus-intors, mai aveam vreo 8 luni jumate)... ar face bine ochiului cateva imagini cu orasul pe care il iubesc... Asa ca enjoy...

Unul din podurile de peste Sena

Sacre Coeur

Tour Eiffel si un Bateau Mouche

La Defense

Arcul de triumf (al lor)

Luvru

Notre Dame de Paris

Paris?... Paris!!! ... Raluca + 4 copiloate si AMR 73

2009-07-17T21:15:00.009+03:00

17 iulie 2005... In urma cu fix 4 ani, eram acasa, la Brad, sau ca sa fiu mai exacta... la Criscior, si ma pregateam de zor pentru ultima mare competitie din liceu (despre asta promit sa scriu in una din postarile viitoare, un fel de amintiri din copilarie). Liceul a fost una din perioadele din viata mea in care vara, iarna, toamna... eu nu stiam ce-i aia vacanta, nu stiam ce-s alea nopti pierdute si iesiri la cafea (de care, in zilele noastre, sunt foarte dependenta), nu aveam prietene atat de apropiate (Didi, Ilinca, Saca si cele 2 Ane) si nici nu ma interesa, eram profund interesata de contabilitate & stuff. Ca sa nu mai spun ca sexul era un subiect tabu. Si uite cum trece viata pe langa noi, iar oamenii se schimba.
Revenind la 17 iulie 2005, o zi speciala, ca toate de altfel care au urmat pana la 1 octombrie al aceluiasi an... eram deja calificata pentru stagiul din Franta si probabil ca la ora asta ma bucuram de racoarea serilor din Ardeal. Nu eram asa entuziasmata ca plec la Paris, cu toate ca aveam certitudinea ca o sa se intample si asta dupa cateva luni, si imi imaginam orasul destul de ciudat pentru ca auzisem ca acolo nu sunt blocuri. Cum pe vremea aia nu eram asa "internauta", stiam de Turnul Eiffel si de catedrala Notre Dame, fara prea multe detalii, si chiar ma gandeam, in mintea mea de atunci, la cat de greu ar fi sa ma acomodez cu strazi fara blocuri gri.
Astazi, nu mai vreau sa vad blocuri, si mi-e dor de strazile alea largi si de cladirile dragute, de statuile poleite cu aur si de toata libertatea si deschiderea pe care ti le inspira necontenit Parisul.
In urma cu 4 ani habar n-aveam ce o sa fac in toamna, iar acum, dupa lungi deliberari cu mademoiselle Ana M (una din cele 2), am ajuns la o concluzie, si anume ZIUA 1. Cum noi doua suntem pilonul de baza al planificarii (adevarul e ca previziunea a fost pentru mine intotdeauna functia preferata a managementului), am stabilit urmatoarele:
Daca ajungem pe Beauvais la 9,45 si pe la Porte Maillot undeva maxim pe la 12,15 (am luat in calcul si posibilitatea de a prinde primul autocar), rezulta conform logicii matematice foarte exacte ca la hotel am ajunge undeva pe la un 1 P.M.
Cum gagicile vor avea termen 1h30 sa se aranjeze, manance & stuff, o sa plecam in marea incursiune la ora 3. In prima zi, din multitudinea de obiective, vrem sa vedem Notre Dame-ul, iar seara Turnul Eiffel (cu beculetze, luminitze si multe poze cu sclipici). Problema noastra existentiala ar fi ca vrem ca drumul dintre cele 2 obiective sa il facem (majoritar) pe jos, asa ca daca printre cititori e cineva care a mers recent si isi aminteste ce am putea vedea intre catedrala si turn, astept cu nerabdare comentarii.
Logic ar fi sa pot oferi si un premiu, si cum, momentan, bugetul alocat acestui blog este modic, promit ca la sfarsitul primei zile sa postez un filmulet din drumul nostru cu dedicatie celui care ne va ajuta sa gasim inspiratia.

Later edit: AMR 73 inseamna ca mai avem de numarat 73 de zile pana la Marea Dezmatare.

Fierbinte

2009-07-17T18:46:00.004+03:00

Cu fiecare zi ce trece, ochii tai sunt tot mai departe, cu toate ca iti simt pasii venind in fiecare zi. Iti simt respiratia fierbinte, ca si cum s-ar fi intamplat ieri, si cu cat incerc sa ma detasez de toate evenimentele, cu atat mai mult ma gandesc. Oare ce faci acum? Se intampla sa iti amintesti si tu? Intri macar din cand in cand pe blog sa vezi despre ce mai scriu?... Nu am avut ocazia in noaptea aceea sa te strang in brate intr-un moment de tacere si sa iti ascult gandurile, sa plang de fericire si sa raman nemiscata in bratele tale, dorindu-mi asta pentru totdeauna. S-a intamplat atat de repede incat nu am avut timp sa ma reculeg.
Seara ajung acasa, e liniste, se intampla sa imi mai pun o melodie sau sa fumez o tigara si imi amintesc cum setea trupurilor noastre era greu de stins si cum aerul se incalzea cu muuulte grade cand eram impreuna. Povestea noastra e ceva ce nu am putut sa sterg niciodata, chiar daca a inceput si a continuat cu stangul, iar de fiecare data cand ai plecat fara sa privesti inapoi m-am rugat sa te intorci. Fac asta si acum, si desi sunt un om care nu iarta cand increderea ii este inselata (si stau marturie cateva cazuri chiar recente), m-as intoarce oricand la tine, te-as certa dulce, iar apoi te-as implora sa fii la fel ca in clipele cand in afara de noi nu mai exista nimic. Poate nu am avut de cele 3 ori credinta suficienta in asa fel incat sa fac ca fiecare impacare sa dureze, sau poate nu a fost si nu va fi sa fie, dar nu pot sa uit.
Stii, Diana (pe care nu ai avut ocazia sa o intalnesti, desi ti-am spus atatea despre ea) e acum la mare. Evident, n-a scapat de mine nici la bulgari, parca suntem nebune amandoua sau om fi fost siameze in alta viata, si mereu imi spune ce frumos e. Ar fi fost rau, dragul meu, sa fiu eu in locul ei acum...iar tu sa fii cu mine? Sa te trezesc in fiecare dimineata cu un sarut cu gust de piersica sau de capsune, nu de ciocolata, iar seara sa privim amandoi marea? Sa iti spun ca te iubesc si sa imi mangai parul, sa imi spui ca va fi mereu asa, chiar daca concediul s-ar termina la un moment dat si dupa aia nu te-as mai vedea niciodata?
Scriu toate astea aici, in speranta ca vei ajunge si tu sa le citesti la un moment dat, si ca vei sti ca scriu despre tine. Te vei recunoaste chiar din primul rand, dragul meu. Nu sunt suparata pentru nimic din ce a fost, si nu regret nimic din ce s-a intamplat, pentru ca te-am iubit si atunci asa cum te iubesc acum. Si stiu ca ochii tai nu minteau. Te iubesc. Si chiar daca, poate, nu te vei intoarce repede, sau nu vom mai auzi niciodata nimic unul despre celalalt, ma rog ca drumurile noastre sa se intalneasca candva. Si nu voi sterge nimic din ce am scris despre tine, indiferent ce se va intampla, pentru ca, pana acum, nu am avut sentimente atat de puternice fata de nimeni, si nu am fost capabila sa iert si sa uit atatea lucruri.
Si chiar daca nu am ascultat impreuna melodia de mai jos, sper candva sa vezi postarea asta, si sa o citesti in timp aculti "Take my breath away"...

Tu vei sti...

2009-07-16T00:08:00.003+03:00

Inca pastrez in suflet numele tau sfant. La fel ca in melodie.
Inca inchid ochii si imi amintesc, imi amintesc cum in urma cu o luna eram cel mai fericit om de pe pamant, pentru ca erai cu mine, si totul parea sa mearga inspre mai bine. Nu ma pot abtine sa nu ma intreb ce faci acum, daca iti amintesti si tu, daca esti nesigur sau nu... Am fost cu adevarat cea mai speciala femeie pe care ai intalnit-o? Sau ai spus asta doar sa incerci sa nu ma doara din nou despartirea noastra?
In ultima vreme ma tot intalnesc cu Ionela pe la fumoar, nu mai suntem asa apropiate ca pe vremuri, dar imi aminteste de tine. Aveai biroul in fata ei, si mereu radeai ca ies cu fetele la cafea. A trecut aproape un an de cand am facut practica aia, de cand te luai de bling blingul meu cu ursulet, un an de cand ne-am cunoscut, si parca ieri va aratam pozele din Bulgaria cand scriam "Dor**el" pe nisip (Doamne, ce mizerie :)) Bine macar ca eram la bulgari). A trecut aproape un an de cand te intrebam daca prietena ta te face sa razi la fel de maxim ca mine, fara sa stiu daca ai prietena, si sa ma rusinez a doua zi de cat de aiurea a fost intrebarea aia.
In septembrie se face anul de cand mi-am dat seama ca dintr-o persoana care imi era indiferenta, am inceput sa ma indragostesc, si pentru care am plans cand a plecat cum nu am facut-o pentru nimeni.
E greu sa te uit. Te caut in toti barbatii pe care ii intalnesc, si poate nu meriti, sau poate ca da... Si poate nu te vei mai intoarce niciodata, sau poate o vei face cand nu o sa mai sper deloc. Si poate o sa te cert sau o sa ma prefac ca nu ai existat niciodata, dar la fel de bine as putea sa te iert si sa accept ca exista ore fixe la care te intorci la mine, dupa care dispari saptamani si chiar luni.
Tu vei sti...
Te iubesc.

Cred ca ma apuca la ore fixe....

2009-07-15T23:29:00.003+03:00

... ceva gen 23,29... se aprinde beculetzul si iar miroase a trandafiri si a granule de portocala...
Asa ca trecand de la o stare la alta ca Olguta din "La Medeleni", mi-e dor de Vali...

Planuri & ambitii

2009-07-15T22:00:00.003+03:00

Zilele astea am primit si pe blog si pe mess si in toate formele posibile de comunicare intrebari legate de nota de la licenta, si de masterul pe care n-o sa il fac la facultatea de la Piata Romana.
Cred ca va fi ultimul post legat de treaba asta, ocazie cu care oficial va spun ca data de 13 iulie a pus punct, fara cale de intoarcere, "relatiei" cu ASE-ul. A fost, in cele din urma, o experienta de viata, si dincolo de cei 3 ani aproape pierduti, am vazut si intalnit si lucruri frumoase. Si nominalizez aici pe Corina, Luiza, Anca si Aura - cu care voi ramane prietena pe viata; pe Cosmin Dobrin si Seby (2 profi care chiar si-au dat interesul si la care mi-a placut mult felul in care au stiut sa trateze un student) si cateva materii la care am invatat cu drag (nu au fost prea multe, dar cu siguranta nu o sa uit niciodata contabilitatea, notiunile de drept si strategie).
In drum spre serviciu, am stat si m-am gandit azi ca parca as avea un regret sa nu dau la master aici, ca din 2002 am mers pe profil economic, si sa o rup acum, dupa 7 ani in care doar asta am facut...e greu. Mi-am amintit apoi de tot ce nu mi-a placut si tot ce m-a deranjat (si vorbesc aici de facultate, pentru ca despre liceu pot vorbi doar cu un respect deosebit, si a fost o alegere care desi facuta atunci in ultim moment, a fost o treaba foarte desteapta si as mai da la Kretzu de n ori si il recomand tuturor, chiar daca de atunci s-au schimbat multe).
Sa dau la master, sa fiu de departe in primii 5, si sa fiu bagata la spate doar pentru ca stiu deja ce se se preda si ca imi permit un loc de munca? Sa deranjez prin faptul ca stiu prea multe, ca am avut niste recunoasteri la nivel national pe care nu le poate sterge nimeni? Sunt zeci de profesori din Kretzu si numerosi colegi pentru care am fost un lider...ar fi pacat sa ii dezamagesc, devenind un student mediocru si ratandu-ma.
Asa ca incepand cu 2009 am planuri mari. Pilonul lor sta intr-un curaj si o ambitie care ma caracterizeaza, asa ca am inceput deja demersurile. Asa ca.....
Luni merg sa dau examen la Institutul Francez si in 4 ani de zile (timp in care voi face si facultatea de drept la Universitate, si imi pun mari sperante ca va fi o experienta inedita, si, implicit, placuta) vreau si stiu ca pot sa stapanesc toate notiunile la nivel de excelenta. E un pas pe care desi il fac tarziu, il fac sigur, si impreuna cu noua mea facultate vor cladi plecarea mea definitiva din tara, la un master in Paris.
Nimic nu e imposibil daca iti doresti cu adevarat, si asa cum acum 4 ani plecam plangand de la Paris (unde mersesem cu bursa de la liceu) jurand ca ma voi intoarce dupa 4 ani (ceea ce se va intampla intr-un viitor teribil de apropiat, de altfel), asa astazi promit ca peste alti 4 ani, ma voi intoarce acolo pentru totdeauna.
Primul pas a fost facut, ma vad deja in locul in care imi doresc sa fiu inca din copilarie. Nu mi-am creat o imagine exacta asupra a ce urmeaza sa fac acolo, dar am timp 4 ani sa rascolesc in minte toate variantele si sa aleg ce mi se potriveste. Cu ocazia asta, sper sa nu ma mai intrebe nimeni de ce nu mai vreau la ASE, de ce cred ca 9 e o nota prea mica si de ce sunt nemultumita. Sunt convinsa ca, in egala masura, am colegi sau amici, sau cititori ai blogului, care sunt satisfacuti si fericiti de ce au intalnit in ASE, le accept si inteleg punctul de vedere. Eu am avut alte pretentii, iar acum vreau sa am ambitii, si vreau ca ce pare acum imposibil, sa devine o realitate teribil de inevitabila.
La prima ora de romana din liceu, cu domnul profesor Adrian Jiga, al carui nume il rostesc cu o admiratie si un respect profund, iar cei care stiu despre cine e vorba cu siguranta ma vor aproba, ne-a pus sa scriem pe prima pagina din caiet "de ce?", iar apoi sa continuam si sa ne raspundem singuri ... "iunie 2006 -bacul".
La intrebarea voastra "de ce?", va raspund simplu... "iulie 2013 - Paris"...

2 luni si jumatate, dragostea mea

2009-07-14T21:40:00.001+03:00

ADIO, minunata facultate, care ai fost !!!

2009-07-13T21:14:00.005+03:00

Azi am terminat oficial facultatea, am sustinut licenta si numar zilele cat mai trebuie sa fac drumuri aiurea la Piata Romana sa imi iau ultimele documente din facultate. Da, am avut momente in care am urat-o, la fel cum am avut momente in care am regretat ca s-a terminat prea repede si nu m-am implicat prea mult. Pana azi, stiam ca dau la master tot la *** (numele ii e deja un subiect tabu), tot la Management, si ca daca tot am facut greseala de a ma rata cu facultatea asta, sa o fac in continuare si la master.
Lucrare de licenta facuta de mine, nu cumparata de pe net sau de la colegi. Prezentare perfecta, facuta schematic si aerisit, atractiv de mine, intrebari la care am raspuns fara nici macar sa trag aer in piept (logic, ca doar era vorba de o firma cu ale carei valori am crescut).... dar nu... de ce sa iau eu 10? Cand ma trage in jos mizerabila de medie 8,35 din facultate.... Asa ca mi-au trantit un 9 si la revedere.
In consecinta, m-am suparat.
Asa ca nu o sa ingras bugetul facultatii nici macar cu cei 200 lei cat costa inscrierea la master si o sa ma duc unde trebuia sa fi mers inca din 2006, respectiv la drept.
Ce am facut eu in facultatea asta? NIMIC !!! Am uitat si ce am invatat la liceu (si liceul ala a fost strong, il recomand tuturor cu aceeasi parere de bine pe care o aveam si atunci), am observat ca daca ma duceam la un examen cu mana in c** (scuzati stelutzele) luam 10, iar daca ma chinuiam si ma strofocam si ma dadeam de ceasul mortii, hai cu un 5, hai cu un 6... hai cu un 9 la licenta...
9?????????
Explicatia e simpla, dragii mei. Puteam sa am licenta cumparata, cum la fel de bine puteam sa o predau cu foile albe. Puteam sa fac orice, explicatia e simpla... Ce medie ai avut in facultate? Pai 8... Pai vezi, si tu vrei 10?
Nu ma oftic de note, ca spre deosebire de colegii mei cu 10, eu am un loc de munca in care am reusit sa promovez, si de care ma mandresc, si la care merg fericita in fiecare zi, si in care am cunoscut oameni care inseamna ceva... Dar e vorba de un nenorocit de principiu.
Asa ca, cu parere de rau, am renuntat definitiv la ideea de master in facultatea asta, si o sa ma duc frumusel la drept, si o sa continui pe ramura asta.
Nu sunt suparata pe facultatea de la Piata Romana, am doar asa, un gust amar.

Azi am trisat...

2009-07-09T20:00:00.003+03:00

Azi am trisat...
In urma cu ceva vreme imi promisesem sa uit numele lui, iar azi am dat pe YouTube de o reclama la ciocolata...si cum nimic nu imi poate aminti mai bine de acele vremuri frumoase decat ciocolata si granulele de portocala, am trisat.
E ca in Ete Indien: Oare unde esti? Si oare ce faci? Eu mai exist pentru tine?
As vrea sa ajung la starea aia de nervozitate in care sa pot sa sparg chestii, sa murdaresc peretii, sa fac orice dar sa ma trezesc dimineata iar tu sa nu fi existat niciodata!!! De ce ma incapatanez sa nu te uit, cand stiu toate datele problemei si stiu ca niciodata n-o sa imi dea adunarea 1 + 1 = 2?
Oare unde esti? Si oare ce faci? Eu mai exist pentru tine?

Quizz-urile de pe facebook

2009-07-09T19:26:00.002+03:00

Daca ar fi sa compar retelele de socializare, cel mai tare mi se pare Facebook-ul. Una la mana, spre deosebire de celelalte, este foarte complet, si asigura si confidentialitatea informatiilor fata de cei care nu sunt in lista de prieteni.
In alta ordine de idei, jocurile sunt bestiale! Chiar daca se rezuma toate la a da click pe niste butoane, fara sa faci nimic deosebit, sa concepi o strategie sau sa iti pui mintea prea mult la contributie, creeaza dependenta. Si sa nu mai vorbesc de quizz-urile amuzante, pe care le-ai face fara numar, cand te plictisesti.
Facand o pauza azi de la prezentarea lucrarii de licenta (la care am primit calificativul de Foarte Bine, si sper sa fac o figura artistica si la sustinere - care mai nou e pe 13), mi-am facut urmatorul test pe facebook: Cum ar trebui sa arate Mr Big, The Right One, Alesul si altele asemenea?
Surpriza a fost pe masura:
At first, it’s hard not to like you with your open hearted, friendly ways. You will often enter a room as a radiant presence that causes everyone to take notice, and are skilled at “working” a crowd for best effect. As a friend, you have a knack for mining a buried dream, polishing it to a shine again, and making anything seem possible. You both have flaming passions, and a sense that life is an adventure to be celebrated. Dating involves play and possibly travel, with these kinds of people will draw you to the outdoors and soon both of you are glowing with fresh fire in the cheeks. Falling in love will make you both feel even more alive. The athletic edge will stir you out of laziness, and into the game of pleasure.They are born between November 23rd - December 21st.
Asa ca domnii nascuti intre datele respective sunt asteptati sa ma convinga.
Glumesc, evident, doar ca e perfect adevarat (si o spun din experienta) ca atunci cand 2 sagetatori se intalnesc, sar scantei sub toate aspectele.
Testul il gasiti aici, si va astept sa imi spuneti ce rezultate v-au iesit.

Mare agitatie, mare...

2009-07-08T16:45:00.004+03:00

Azi a fost ultima zi in care am mai scris la licenta, si am facut niste completari pe partea de concluzii. Ultimele!
Programul zilei de azi a fost unul aproape infernal, la modul ca m-am trezit la 7 A.M. tinand cont ca teoretic sunt in concediu, am dat fuga la facultate dupa vreo 2 ore, m-am intalnit cu gagicile, am mers la prof, din fericire rectificarile pe care le-am facut au fost minore, am ajuns intr-un final pe la Cori, sa schimb asezarea in pagina si sa reverific diacriticele, m-am intors la Romana sa imi copertez lucrarea si, in cele din urma am ajuns acasa.
Sunt obosita si fara chef de nimic, mi se pare ingrozitor sa stau in casa pe caldurile astea si sa-mi petrec timpul modificand modificarile si, mai nou, lucrand la prezentarea in power point. E o dupa amiaza perfecta de iesit la cafea, sau la un cocktail rece de fructe, e o dupa amiaza perfecta pana si sa dormi. Si, totusi, cum licenta e copertata, si cu numele meu scris frumos cu auriu pe ea,mai ramane prezentarea si pregatirea pentru sustinere.

Sa fie oare un semn bun ca sustinerea va fi pe 14 iulie, de ziua Frantei?
Nu-mi doresc decat sa se termine, sa fac o figura frumoasa si sa fiu pe deplin multumita ca am terminat facultatea cu acte in regula.
Trist e ca nu stiu ce vreau sa fac mai departe. Cand terminam a 12-a si traiam frumoasa iluzie ca totul e roz, vroiam sa fiu contabil. Cu toate astea, am dat la facultate la management, iar treaba asta m-a zapacit in asa hal incat nu stiu ce vreau sa ma fac cand sunt mare, dar cu siguranta nu contabil.
Astazi cred ca o sa trag un pui de somn, sa ma pregatesc pentru cea mai nasoala munca posibila: prezentarea in power point. Si cu toate ca asta ar trebui sa fie cea mai frumoasa parte, cu animatii, muzicute si imagini, ma si gandesc cu groaza la momentul in care trebuie sa ma apuc de ea.
E cald afara. Iar eu nu-s la cafea.

Ce ti-e si cu francezii astia...

2009-07-07T21:10:00.002+03:00

Toti cei care ma cunosc stiu care este lucrul care ma face intotdeauna fericita, indiferent de starea in care sunt la momentul respectiv, iar asta se rezuma la a vorbi despre Franta, despre Paris si despre toate lucrurile minunate care se leaga de cele 2 aspecte. Vazand Parisul, am ramas adanc marcata de diferenta de civilizatie, mentalitate, demnitate si valoare fata de eternul Bucuresti, care nu isi merita sub nici o forma titulatura de "Micul Paris".
Mai mult decat atat, zilele astea, de cand citesc Sade, am vazut o alta fata. Noua ne spalau creierul in liceu cu "Ion", "Amintiri din copilarie" si "Ultima noapte de dragoste..." (care mi-au placut, de altfel, mult, si le-as reciti oricand cu placere), cand francezii vorbeau in urma cu 150 - 200 de ani inainte sa apara scrierile in cauza, despre libertinaj si sexualitate, privindu-le ca pe niste forme normale de manifestare a naturii umane.
Nu e de mirare ca suntem inapoiati, noi invatam in liceu despre iubiri platonice si autocunoastere prin iubire, lasand la o parte elemente materiale si palpabile, capabile sa dezvolte un orizont al realitatii de care aveam sa ne lovim mai tarziu. Experienta ne-a demonstrat tuturor ca de multe ori iubirea nu e de ajuns, ca nu e suficient sa ai sentimente pentru cineva atat timp cat celalalt cauta altceva. Noi invatam despre modele de personalitate, dar nu ne-a aratat nimeni cum arata un contra-model.
Iar francezii au facut asta intr-o maniera inegalabila... Si cu toate ca Sade a fost condamnat pentru scrierile sale libertine de compatriotii din vremea lui, asta era realitatea din vremea lui, realitate inteleasa de contemporani, atat cu partile bune, cat si cu numeroasele parti extrem de intunecate.
Ei si-au recunoscut greselile, si le-au ridicat la grad de arta.
Romanii pastreaza imaginea unei natiuni cu prejudecati si traditii, si cu toate astea, statistic vorbind, cate fete mai sunt virgine la 13 ani?

Decivilizarea

2009-07-07T18:14:00.003+03:00

Cursul firesc al lucrurilor e ca, o data cu trecerea timpului, oamenii si locurile sa evolueze, sa se schimbe in mai bine, sa se dezvolte. Nu stiu in alte cazuri cum e, dar in ceea ce priveste Bucurestiul, lucrurile stau tocmai invers.
Stau in orasul asta de aproape 16 ani, am crescut si eu o data cu el, iar pe vremea cand eram mica nu exista cladirea aia mare de la Aviatorilor, si nici complexul rezidential Pipera. Acum 16 ani nu era nici tramvaiul 41 si cladirile mari din sticla, cladirile de birouri erau o raritate.
Ce nu s-a schimbat in Bucuresti e mizeria, nepasarea oamenilor, aroganta si lenea cu care te intalnesti zi de zi. Cum saptamana asta a trebuit sa ma deplasez mai mult in timpul zilei, in mare parte pe traseul Baneasa - Piata Romana si retur, toate lucrurile de care va spuneam mai devreme au devenit mai mult decat evidente.
Am cumparat de la nemti autobuzele Mercedes, dotate cu aer conditionat, menite sa asigure un minim confort pe durata deplasarii. Investitia in sine e total degeaba avand in vedere ca bucuresteanul cum se urca in autobuz, cum sare sa deschida geamul. Am votat anul trecut un nou primar care promitea sa aduca schimbarea, iar pe strada mea, unde locuiesc de mai bine de 3 ani, situata in Complexul Rezidential Baneasa nu exista asfalt si probabil nu va exista nici de acum inainte.
Ne laudam ca avem un sistem de transport civilizat si eficient, in conditiile in care in weekend si la pranz stai mai bine de 30 de minute sa astepti un autobuz, in conditiile in care la 9 dimineata in metrou nu ai aer sa respiri.
Ne laudam ca suntem europeni, dar cersetori si boschetari nu intalnesti numai la ore tarzii in noapte, si nu ii vezi numai la Gara de Nord. Ii vezi peste tot, inclusiv in zonele ultra-centrale de la Universitate, si parca acolo, ti se pare ca sunt si mai degradati.
Avem tomberoane, dar inca aruncam gunoaiele pe jos.
Dar, sa privim partea buna a lucrurilor... Traim in Capitala Romaniei!

Poze - partea a doua :))

2009-07-05T23:01:00.003+03:00

Si cum pe profilurile de hi5 si facebook sunt deja publice prietenilor mei, doresc sa impartasesc cu voi, cei care ma cititi, momente de la bal. Enjoy :)

Bucurii si regrete

2009-07-05T22:05:00.006+03:00

Aseara a fost balul de absolvire a facultatii, la care va spuneam ca m-am hotarat sa merg pe ultima zecime de metri. Nici nu stiu cum sa incep, imi facusem atatea planuri despre cum ar trebui sa arate postarea asta, si desi am injurat si am barfit facultatea asta, pentru ca asa simteam in momentele respective, acum imi pare rau. Imi pare rau ca s-a terminat, imi pare rau ca nu sunt iar la inceput si imi pare rau ca nu am facut mai mult, in sensul sa ma implic mai mult si in ce invatam zi de zi, si in relatiile cu colegii.
Stiu, multi dintre voi (si ma includ si eu aici, in mare parte) vor spune: ei, si daca te implicai, mare lucru ai fi rezolvat. Sunt perfect de acord ca poate nu as fi facut multe, dar imi dau seama acum ca m-ar fi ajutat pe mine ca om, ca personalitate, sa imi dau interesul la fel cum pe vremuri traiam momente unice in liceu, cu olimpiada, si colectivul extraordinar in care am stat 4 ani.
Sunt fericita ca s-a terminat si ca are mama copil economist, si sunt fericita ca printre oameni cu care nu am reusit sa ma inteleg (si este mare parte si vina mea, pentru ca nici nu m-am straduit), am cunoscut si oameni minunati, persoane cu care peste ani si ani voi iesi la cafea si vom vorbi despre subiecte care ne amuza, ne vom lauda care ce a mai facut si pe unde a mai umblat, si altele asemenea.
Daca la balul de a doispea, la care am mers toti colegii, plangeam de rupeam dupa colegi, dupa profesori si dupa tot ce a insemnat Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu" (care la vremea aia a fost cea mai buna alegere, si sunt sigura ca si acum tot acolo as da), aseara nu am plans. Poate si din cauza ca, in mod dezolant, din 23-24 cati am fost in grupa, prezenti am fost numai 9, si poate din cauza ca toate persoanele pe care le iubesc din grupa (cele 4 "antilope") au fost prezente si stim cu siguranta ca nu vom pierde legatura.
Atmosfera a fost OK, nu extraordinara, si chiar daca locatia a fost una aleasa, mai exact Palatul Parlamentului, ceva a lipsit... A lipsit prietenia universala si faptul ca se stia toata lumea cu toata lumea, cum era in liceu. Au lipsit multi profesori, si atmosfera de unitate, si cel mai mult mi-a fost dor de "dupa bal".
Intr-a doispea, dupa petrecere, ne-am strans vreo 10-12 intr-o camera de hotel (pentru ca banchetul in sine a fost la mare, in Jupiter, si am stat 3 zile) si pe langa amintiri depanate, si multe lacrimi de despartire, am stiut sa ne distram. Am suferit mult dupa clasa din liceu, asa cum sufar acum pentru ca s-a terminat facultatea. Daca in primul caz motivele erau faptul ca apartineam unui grup numeros, acum imi pare rau ca nu s-a intamplat asa. Si cu toate ca cele 5 am fost si, cel mai probabil, vom ramane la fel de nedespartite... imi lasa o urma de regret ca ceilalti din grupa nu au fost prezenti.
Pentru toti colegii mei, si din Kretzu, si din Management, vreau sa imi cer iertare daca am fost o colega sau o prietena rea, daca uneori am fost prea impulsiva si nu m-a interesat decat parerea mea, daca s-a intamplat sa nu ma intereseze sau sa nu vreau sa ajut. Imi pare rau daca mi-am facut o imagine gresita, si imi pare rau daca cu unii nu am reusit sa ma inteleg. Sunt un om deschis, un om care o data castigat ca prieten, nu tradeaza niciodata, si ca sa creez si o imagine poetica, as incasa oricand cu bucurie glontul menit celor dragi.
Si, lasand acum regretele la o parte, cateva imagini de la petrecerea de aseara:

cele 5: Luiza, Corina, Aura, subsemnata si Anca

Vlad Traistaru, fost coleg de Kretzu si fost coleg de Management

I did it my way!

Nu putea lipsi evident o poza cu buze si cu fitze

Cu Luiza Ungureanu, fosta colega de Management si prima mea colega de banca din clasa I !!!

Corina a facut minuni si cu coafura si cu machiajul

Si asta a fost ultima mare petrecere si pregatire de dinaintea Marii Dezmatari de la Paris !!!

Surpriza !!!

2009-07-03T22:44:00.002+03:00

In amintirea vremurilor bune din decembrie, adica a celor de mai jos, dar si in ciuda tuturor asteptarilor, si cu o decizie luata pe mai putin de ultima suta de metri, maine ma duc la balul de absolvire - locatia - aceeasi Casa a Poporului care in iarna gazduia cea mai frumoasa Petrecere de Craciun...

Andrei, Diana, Ioana, subsemnata si Alina (adica trainee-e si cu mama lor)

Pe covorul rosu

Asa ca impreuna cu gagicile Corina, Anca si Luiza Ungureanu (sisters) si Aura, din fosta grupa 174 a seriei F de la Facultatea de Management o sa ne distram maxim! Asadar, maine somez pe blog :))

Demisie oficiala

2009-07-03T17:21:00.002+03:00

Am primit pe mail azi o chestie tare draguta, intr-un context in care se vorbea despre cat de frumosi erau anii '90 si cat de liberi eram, copii fiind, fata de cei din zilele noastre, care au acum varsta noastra de atunci.

Nu stiu cine este autorul de fapt si de drept, dar mi-a placut mult:

Subsemnata, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita! Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MICA!

Prietenilor mei

2009-07-01T23:20:00.002+03:00

Daca luna iunie a fost destul de tensionata, luna iulie as vrea sa marcheze o noua etapa din viata mea, si cu siguranta va face asta. E luna in care imi voi da licenta si ma voi apuca de a doua facultate (si revin asupra faptului ca "omul cat traieste invata") si e luna in care vreau sa consolidez relatiile cu oamenii importanti din viata mea, oamenii care conteaza si care fac diferenta. Si indiferent care ar fi numele lor, sunt sigura ca la un anumit moment din viata, fiecare dintre noi ii intalneste. Si pentru ei postez aici o melodie tare draga.

Diana - cunoscuta si sub numele de Didi sau Blonda - cea mai buna prietena incepand cu 14 iunie 2007, continuand si astazi si mergand cu siguranta pe termen lung tot inainte; si prin "cea mai buna prietena" cred ca fiecare intelege ce inseamna lucrul in sine.
Saca - un fel de Raluca in varianta mai matura, un om de la care am invatat ca taria de caracter si puterea de a fi sincer sunt printre cele mai importante atribute ale unui om.
Ilinca, Ana M si Ana Z - copiloatele, care alaturi de Blonda, au facut ca un vis sa devina posibil.

Narcisism vs eu insami

2009-07-01T23:02:00.002+03:00

Primeam azi de la un cititor al blogului o remarca cum ca, desi a intrat intamplator pe blogul meu, are asa o viziune ca ma iubesc cam prea mult, sau ceva de genul asta, ca am o parere prea buna despre mine. Argumentele care au adus persoana respectiva la concluzia asta nu le cunosc, dar m-am simtit un pic datoare sa fac cateva remarci legate de aprecierea sau iubirea sau increderea in sine.
In momentul asta, ma consider un om implinit, un om care poate dormi linistit noaptea, stiind ca are constiinta curata, un om care la orice ora din zi si din noapte are 2-3-4-5 prieteni pe care ii poate suna si sa ii tina de vorba pana dimineata, un om respectat la locul de munca si iubit de apropiati (de cei adevarati, desigur) si cand are toane si e impulsiv, si cand e cel mai bun partener de cafea. Nu sunt narcisista, nici nu ma iubesc prea mult, nici nu am o parere peste asteptari despre mine. Am un milion de calitati, la fel cum am un milion plus unu de defecte, sunt o persoana normala asa cum esti tu, asa cum sunteti fiecare. Recunosc ca am uneori acea stare de a intra in defensiva, de a incerca sa nu cedez nici o sutime din principiile mele atunci cand un lucru imi displace, dar e o atitudine fireasca, pe care nu o consider exagerata.
Faptul ca sunt deschisa si pot vorbi despre orice, faptul ca sunt pe cat de toleranta, pe atat de transanta... sunt toate parte din mine, si cu bune si cu rele, sunt eu insami.
Multi oameni m-au felicitat pentru blog, la fel cum tot atatia m-au criticat si au luat prea personal unele postari. Secretul care ma face sa fiu in continuare aici, sa vin zi de zi cu elemente noi, sa am inspiratie si sa cred in mine este faptul ca am fost mereu eu insami.
Nu esti de acord cu ce scriu? Nu imi displace ca pierd un cititor ca tine. Din contra, intri seara de seara sa vezi ce am mai scris? Datorita tie postez, si oricand astept sugestii si pareri constructive... Ca blogger part time cum sunt eu, si ca om, de altfel, am inteles ca cel mai important e sa nu ma abat de la parerile mele si de la ideile pe care le am la un anumit moment, daca cred in ele si, evident, sunt legale si morale.
"Imposibilul" nu va exista fara ele.

Disperarea, pardon, prudenta bancilor romanesti

2009-07-01T22:40:00.002+03:00

Partea a doua.
Si subtitlul "ce bine era cand eram copil si nu stiam ce-i aia banca".
In urma cu ceva vreme ma deranja teribil SMS-ul celor de la RBS cu reamintirea datei la care ar trebui sa imi platesc rata, desi rata era de bine mersi 3 saptamani asezata pe cont. Am sunat atunci la serviciul clienti, am aflat ca numarul meu de telefon facea parte dintr-o lista tare lunga de exceluri cu toti clientii cu credite, m-am conformat situatiei, am inteles, si mi-am mai facut si un al doilea imprumut tot la ei. Per ansamblu, RBS-ul a fost si ramane in continuare o alegere buna, si o banca fata de care daca iti respecti obligatiile, nu ai cum sa traiesti o experienta negativa.
Nu despre RBS e vorba aici, ci despre BRD, banca cu care sper sa intrerup orice legatura pana la sfarsitul anului.
Prima chestie nasoala pe care am patit-o a fost un virament extern la o banca din Franta pe care trebuia sa il fac de pe un cont in euro. Prin februarie, mi-am deschis un cont in euro special ca sa fac transferul catre banca pariziana, in scopul sa-mi platesc o parte din cazarea despre care toata lumea stie. OK, nici o problema pana aici. Prin mai, cum numarul copiloatelor a cresut exponential, a trebuit sa fac un nou virament catre hotel, evident transfer inter bancar. Doar ca mi-am gasit timp intr-o sambata (ca eram si in sesiune in perioada aia) si cea mai apropiata agentie deschisa era cea de la Piata Romana. Si ma duc eu frumusel cu buletinul, completez ordinul de plata caligrafic, scot banii si merg smerita la ghiseu. Ca sa aud ca nu se poate face transferul, ca contul meu fusese deschis la agentia din Dorobanti (situata la 800m-1km fata de agentia de pe Magheru) si au contabilitaturi diferite. Fiind pusa in situatia in care transferul trebuia sa se faca, am zis fie, hai sa imi mai fac un cont in euro, ca plata trebuia confirmata la hotel si asa mai departe. Pai si daca eram la Deva sau acasa, la Brad, sau pe plaja la Mamaia si trebuia sa fac nenorocitul ala de transfer, imi deschideam inca 3 conturi? Adevarul e ca se aduna de la atatea milioane de clienti comisioane frumoase pentru toate conturile astea, daca ar fi sa le luam asa.
Situatia asta a fost, insa, mic copil pe langa experienta recenta. Aveam la BRD limita de credit de o anumita suma si m-am hotarat ca as vrea sa dau mai putina dobanda bancii si sa mai reduc din ea. Fac frumos cerere acum 2 saptamani, o trimit la banca, le solicit frumos ca vreau sa mi se reduca cu 600 lei, si verific cardul...cred ca o saptamana l-am tot verificat, nimic, nu imi disparea nici un banut. In cele din urma, dupa indelungi interventii, si refaceri de cerere, mi-au retras cei 600 RON. Pai cum mai vine asta? Eu vreau sa va dau banii inapoi si voi nu? Pentru cativa lei comision in minus pe care i-as plati lunar pentru reducerea limitei de credit?
Sper anul asta sa intrerup definitiv relatiile cu banca in cauza, pentru ca m-am simtit lezata, ca si client de atitudinea celor care ar trebui sa asigure servicii nu numai de calitate, dar si la timp. Ca sa obtin creditul de la RBS, am asteptat 3 zile...iar ca sa dau inapoi o datorie catre BRD - aproape 2 saptamani, cu cereri peste cereri si stresat colegi de la departamentul financiar.

Don't !

2009-06-30T23:17:00.001+03:00

In urma cu 2 ani, era unul din preferatele mele... L-am regasit azi pe youtube si cred ca se potriveste maxim cu luna asta... Asa ca enjoy :)